Din seria apusurilor superbe și a momentelor ce merită!

Despre conexiunea mea cu natura aș putea să vorbesc la infinit. Fiecare dintre noi are locul său special (sau locurile) unde se duce ca să fie singur, ca să mediteze, sau ca să se descarce de energii și să se încarce cu altele noi, pozitive.
Eu îmi încarc bateriile în sânul naturii, și asta poate fi oriunde: lângă un copac, pe o câmpie întinsă, pe un deal, într-o pădure, jos pe iarbă, sau pe pământ. Fie că plouă puternic sau e soare arzător. Natura e frumoasă în toate timpurile și în toate straiele ei.
Astăzi un suflet drag m-a scos la plimbare la Orheiul Vechi, unul din locurile din Moldova cu care ne mândrim. Și pe bună dreptate. 💛
Am savurat aici cel mai frumos apus și m-am simțit în armonie cu mine însămi și cu tot ce mă înconjoară.
Voi unde mergeți să vă umpleți de energie?

„Tot ce nu ți-am spus”, de Celeste NG

69262108_2854164111279852_3982641822605246464_n

Iată un roman care m-a cucerit și pe care vreau să vi-l recomand și vouă!

„Tot ce nu ți-am spus”, de Celeste NG.

O să vă încălzească sufletul cu o poveste incredibilă și cu multe-multe emoții frumoase!

___

Descriere:

„Lydia e moartă. Dar ei încă nu știu asta.“
Lydia este copilul favorit al lui Marilyn și al lui James Lee; o fată care a moștenit ochii albaștri luminoși ai mamei și părul negru întunecat al tatălui. Părinții ei sunt hotărâți ca Lydia să realizeze visurile pe care ei nu au putut să și le împlinească – Marilyn își dorește ca fiica ei să devină medic, mai degrabă decât o gospodină; James vrea ca Lydia să fie populară la școală, o fată cu o viață socială bogată și aflată în centrul tuturor petrecerilor. Dar Lydia este supusă unor mari presiuni, care nu au nimic de-a face cu viața într-un orășel din Ohio, în anii ’70. Tatăl ei este un american născut din prima generație de imigranți chinezi, iar etnia lui, și a ei, îi face să fie remarcați oriunde. Când trupul neînsuflețit al Lydiei este găsit în lacul din localitate, James este consumat de vinovăție și pornește pe un drum nesăbuit care i-ar putea distruge căsnicia. Marilyn, devastată și răzbunătoare, este hotărâtă să facă pe cineva răspunzător, cu orice preț. Fratele mai mare al Lydiei, Nathan, este convins că Jack, băiatul rău din vecini, este implicat într-un fel. Însă cea mai tânără membră a familiei – Hannah – este cea care observă mult mai mult decât poate vedea oricine și ar putea fi singura care știe ce s-a întâmplat cu adevărat.

Recenzii:

„Excelent… un debut desăvârșit… îți sfâşie inima… Tot ce nu ți-am spus este un roman antrenant ce aruncă o lumină puternică asupra secretelor care au ținut o familie de americani împreună și care, în cele din urmă, sfârșesc prin a o destrăma.“

– Los Angeles Times

„Ng se mișcă cu grație înainte și înapoi în timp, după tragedie și în trecutul îndepărtat, precum și în conștiința fiecărui membru al familiei, creând o serie de mistere și revelații care conduc la întrebarea inițială: ce s-a întâmplat cu Lydia?“

– Los Angeles Review of Books

 

„Prin ochii ei” de Sarah Pinborough

59403965_2704849812890025_67989761792409600_nDacă e să scrii (sau să citești!) o carte, atunci să fie una despre care să se vorbească cum se vorbește despre romanul Sarei Pinborough – „Prin ochii ei”! Stephen King, regele suspansului și unul dintre scriitorii mei preferați, spune despre această carte că „e fenomenală”. Sarah Lotz zice că „dacă <<Prin ochii ei>> nu este thrillerul anului, nu mai există dreptate”. Booklist asemuiește acest roman cu „o bucurie rară”, iar BookPage – „Un thriller plin de întorsături de situație… La fel ca drogurile puternice”. Probabil că e de prisos să mai spun că acest roman a urcat pe locul 1 în topurile de bestselleruri „Sunday Times” și „New York Times” și că studiourile de film concurează între ele pentru dreptul de a-l ecraniza. Demult nu m-a mai uimit o carte atât de mult încât să vreau să scriu despre ea. Să vorbesc despre ea. Sau s-o recomand. Care să mă țină conectată până la ultimul punct. Absorbită de poveste. Concentrată. Implicată, într-un anume fel. Majoritatea romanelor au un final previzibil, și acesta, în beletristică, e unul din lucrurile care mă întristează cel mai mult.
M-am gândit, citind romanul, că fiecare erou face un joc dublu.
Că fiecare are câte un schelet în dulap.
Sau mai multe.
I-am bănuit pe toți. 
În cartea asta nu ai cum să nu-i bănuiești. Nu ai cum să lași măcar un personaj pe din afară. Sunt contradictorii în gândurile lor. În faptele lor. În felul cum interacționează între ei.
La un moment dat ajungi să crezi că „Prin ochii ei” e croit doar din personaje negative. Și Adele, și Louise, și David gândesc și fac lucruri care nu le aduc cinste.
Nu înțelegi cine pe cine manipulează, cui să dai credite și cui nu, de partea cui să fii. Iar suspansul îți interzice să lași cartea din mână, chiar dacă ți se închid ochii.
Mi s-a făcut pielea de găină când am ajuns la final și am înțeles motivele fiecăruia.
Felicitări sincere Sarei Pinborough pentru idee, întâi!
Apoi pentru poveste!
O să citesc cu siguranță și alte cărți semnate de ea.
Recomand „Prin ochii ei” cu încredere!

 

„O seară de suflet”. Un articol de Nina Josu

În ediția curentă ac(Nr. 42, 18 octombrie 2018) a săptămânalului „Literatura și Arta”, în articolul „O seară de suflet”, Nina Josu scrie următoarele: „…La biblioteca publică „B.P.Hasdeu din capitală, la 12 octombrie curent, atmosfera era una de sărbătoare: la lansarea volumului „Minte-mă ca-n prima zi” de Mariana Raileanu, apărut la Editura pentru Literatură și Artă, s-au adunat cunoscuți oameni de litere, de știință, artă și cultură. (…) „Iată un roman cu adevărat tânăr (și în sens de proaspăt, nou, inedit), scris de cea mai tânără prozatoare de talent din republică. Un roman remarcabil, dens, captivant”, își începe prefața intitulată „Doi într-o singurătate de unul…”, Nicolae Dabija. Tânăra prozatoare a început prin a ne împărtăși cum a luat naștere romanul, cum au luat ființă, s-au materializat, în imaginația sa, eroii principali, ea trezindu-se, la un moment dat, și cu niște eroi de care nu avea cunoștință, pe care nu-i anticipase și pe care i-a descoperit mai îndeaproape pe parcursul scrierii romanului. A mai observat că ninsorile din acel aprilie 2017, de tristă amintire, i-au creat o atmosferă ideală pentru o carte. A urmat chiar mentorul său, scriitorul Nicolae Dabija, care a observat că, de fapt, are loc lansarea unei noi generații de scriitori, romanul Marianei Răileanu, în opinia domniei sale, fiind unul psihologic, emoționează, este un roman de azi, actual și foarte modern, și că este unul dintre cele mai frumoase romane de dragoste care s-au scris în literatura noastră, mai constatând că: este o carte de vizită această carte. Umoristul și eseistul Ion Cuzuioc avea să dezvăluie că în ultimul timp se scrie foarte mult, se scriu cărți după cărți, roman după roman și că nu este o altă redacție ca „Literatura și Arta” care să promoveze la fel tinerele talente. Pe de altă parte, a observat scriitorul, cel mai greu e să scrii la persoana întâi, lucru pe care autoarea l-a realizat cu mare har. Scriitorul Valentin Guțu a scos în evidență faptul că avem de a face cu o proză deosebită, care emoționează până la lacrimi, profund, este povestea unei dragoste neîmplinite; că romanul este plin de tragism. Domnia Sa a mai observat că personajele sunt bine reliefate, bine conturate; că, după ce-l citești, nu poți dormi cel puțin o noapte. Ziaristul Andrei Moroșanu a asemuit romanele Marianei Răileanu „Singur în Întuneric” și „Minte-mă ca-n prima zi”, după caracterul laconic al narațiunii antrenate de doar câteva personaje, cu romanele scriitorului francez Francois Mauriac. Cristina Brumă, fostă colegă de facultate șa Jurnalism și Științe ale Comunicării, prietena autoarei, a concluzionat că penița Marianei Răileanu, la cea de a doua carte a sa, este mult mai grea și că, în opinia sa, i-a ieșit un roman de dragoste absolut modern. Poetul, regizorul și actorul Vasile Căpățână a impresionat auditoriul cu citirea unui fragment din romanul proaspăt lansat; actorul Ion Juglea, consătean și rudă cu tânăra scriitoare, pe care o cunoaște de mică, a vorbit despre caracterul perseverent al Marianei Răileanu, despre faptul că aceasta știe să creeze personaje memorabile; cineastul Ion Bujor și-a împărtășit viziunea asupra romanului, a dezvăluit proiectele cinematografice la care lucrează, iar actorul Sandu Aristin Cupcea a recitat două frumoase poezii de dragoste. Seara a fost una de sufet, cu fotografii de grup și cu nenumărate autografe și dedicații, scrise cu mult drag celor prezenți (să menționăm și că sala a fost arhiplină) de talentata prozatoare, într-o atmosferă caldă, prietenoasă, cum mai rar se întâmplă.”

Romane de James Patterson, în română și rusă

Pentru iubitorii romanelor de suspans, semnate James Patterson:

(pdf ro)

1.James_Patterson – Bufonul

2. James_Patterson – Casa de pe plaja

3. James_Patterson – De-a v-ati ascunselea

4. James_Patterson – Detectivul Alex Cross

5. James_Patterson – Experimentul Angel Maximum Ride vol-1

6. James_Patterson – Marea ratare

7. James_Patterson – Salvarea lumii si alte sporturi extreme

8. James_Patterson – Scoala s-a terminat

9. James Patterson – Alerta de gradul zero

(pdf ru)

  1. De-a v-ati ascunselea_James Patterson
  2. Salvatorul_James Paterson
  3. Luna de miere_James Patterson
  4. Bufonul_James Patterson

”Hoțul de cărți” în topul lecturilor de vară

Vă salut, dragilor!

Din lipsă de timp, nu prea am postat pe blog în ultima vreme. Revin însă cu o listă a cărților pe care le-am citit vara asta. Unele vi le las în pdf, poate găsiți titluri, printre ele, care să vă facă cu ochiul.

  1. Hoțul de cărți de Marcus Zusak pdf
  2. Bântuiții de Chuk Palahniuk;
  3. Invizibil de James Patterson;
  4. Povești pentru adulți de Aurelian Silvestru;
  5. Femei albastre de Gheorghe Crăciun:
  6. Mincinoșii de E. Lockhart pdf 
  7. Charlotte Bronte – Villette pdf
  8. Charlotte Bronte, Jane Eyre pdf
  9. Emil CIORAN. Cartea Amagirilor
  10. Emil Cioran. Amurgul gindurilor
  11. Marc Levy, Te Voi Revedea
  12. Marc Levy, Hoțul de umbre;
  13. Musso, Fata de hârtie;
  14. Musso, Salvează-mă;
  15. Musso, Vei fi acolo;
  16. Toate cărțile de Carlos Ruiz Zafon
  17.  Toate cărțile de Octavian Paler

https://www.instagram.com/p/BJ-kSytDUEq/?taken-by=marianaraileanu

 

https://www.instagram.com/p/BJ4ckEUjjc2/?taken-by=marianaraileanu

 

 

Lecturi plăcute să aveți!!!

Carlos Ruiz Zafon și cele mai bune din cărțile sale în format pdf

Carlos Ruiz Zafon este descoperirea mea de anul trecut și continuă să fie pe primele locuri în topul scriitorilor preferați.

Am colecția lui întreagă de cărți în bibliotecă și pe unele din ele le-am citit de 2-3 ori (Umbra vântului; Prizonierul cerului).

Cărțile ce urmează, în format pdf, sunt pentru admiratorii C.R.Z. în special!

Lectură utilă!

Carlos Ruiz Zafon – Umbra Vantului

Carlos Ruiz Zafon – Prizonierul cerului

Carlos Ruiz Zafon – Jocul ingerului

 

”Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu în 20 de citate

Grație romanelor ”Patul lui Procust” și ”Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, Camil Petrescu este, în mod cert, fruntaș în lista mea cu scriitori români preferați!

descărcare

Am selectat, din fenomenalul roman ”Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, 2o de citate pe care vi le pun la dispoziție întru a vă incita curiozitatea și a vă ispiti să citiți cartea, dacă cumva n-ați făcut-o încă:

  1. „Mă cuprindea o nesfârşită tristeţe văzând că nici femeia asta, pe care o credeam aproape sulfet din sufletul meu, nu înţelegea că poţi să lupţi cu îndârjire şi fără cruţare pentru triumful unei idei, dar în acelaşi timp să-ţi fie silă să te frămânţi pentru o sumă, fie ea oricât de mare, să loveşti aprig cu coatele”;
  2. „Orice iubire e ca un monoideism, voluntar la început, patologic pe urmă”;
  3. „Dragostea-i frumoasă tocmai pentru că nu cunoaşte nici o silnicie. E preferinţă sinceră. Nu poţi să-mi impui să te iubesc cu sila”;
  4. „Femeia înşeală numai pe cel pe care-l iubeşte, pe ceilalţi îi părăseşte pur şi simplu”;
  5. „Să simţi că lumea e fără margini, că suntem atât de mici, că frumuseţea are pete și e trecătoare, că dreptatea nu se poate realiza, că nu putem şti niciodată adevărul”;
  6. „Se pot despărţi aşa uşor doi amanţi? Un bandaj aplicat prea multe zile pe o rană şi se lipeşte pe ea de nu-l poţi desface decât cu suferinţe de neîndurat… dar două suflete care s-au împletit… au crescut apoi laolată?”;
  7. „E îngrozitoare uneori această putere a unei singure propoziţiuni, în timpul unei convorbiri normale, ca să pornească dintr-o dată măcinarea sufletească, aşa cum din zecile de combinaţii cu şapte litere ale unui lacăt secret, una singură deschide spre interior”;
  8. „Fiecare credem că femeia care ne iubeşte are, păstrate pentru noi, anumite gesturi de mângâiere şi frumuseţe, gesturi cărora noi le dăm un anume înţeles şi nu e o suferinţă crâncenă să vedem că le are şi pentru altul”;
  9. „Totdeauna indiferența este ideologică și amabilă, prezentată sub unghiul actualității și cu caracter strict personal”;
  10. „Şi, în organizarea şi ierarhia conştiinţei mele, femeia mea era mai vie şi mai reală decât stelele distrugător de uriaşe ale căror nume nu-l ştiu”;
  11. „Orice aş face, eu nu pot descrie decât propriile mele senzaţii, propriile mele imagini. Eu nu pot vorbi onest decât la persoana întâi”;
  12. „Am sărutat-o chiar pe această femeie care nu mai era a mea, era a morţii şi am privit-o cu indiferenţa cu care priveşti un tablou!”;
  13. „Totdeauna episcopii au fost de acord cu femeiuştile frumoase”;
  14. „Atenţia şi luciditatea nu omoară voluptatea reală, ci o sporesc, aşa cum atenţia sporeşte durerea de dinţi”;
  15. „Era o suferinţă de neînchipuit, care se hrănea din propria ei substanţă”;
  16. „Nu se poate susţine stupiditatea că nu există cauze şi adevăruri care să merite să te pasionezi pentru ele, că totul e relativ şi indiferent, în raport cu… eternitatea. Totdeauna indiferenţa asta ideologică şi amabilă, prezentată sub unghiul veşniciei, ascunde mici aranjamente făcute sec, sub unghiul actualităţii şi cu caracter strict personal”;
  17. „Bunătatea adevărată cere neapărat inteligenţă şi imaginaţie”;
  18. „De cele mai multe ori te obişnuieşti greu, la început, să-ţi placă femeia fără care mai târziu nu mai poţi trăi. Iubeşti întâi din milă, din îndatorire, din duioşie, iubeşti pentru că ştii că asta o face fericită, îţi repeţi că nu e loial s-o jigneşti, să înşeli atâta încredere. Pe urmă te obişnuieşti cu surâsul şi vocea ei, aşa cum te obişnuieşti cu un peisaj. Şi treptat îţi trebuieşte prezenţa ei zilnică. Înăbuşi în tine mugurii oricăror altor prietenii şi iubiri. Toate planurile de viitor ţi le faci în funcţie de nevoile şi preferinţele ei. Vrei succese ca să ai surâsul ei”;
  19. „Trebuie să se ştie că şi iubirea are riscurile ei. Că acei care se iubesc au drept de viaţă şi de moarte, unul asupra celuilalt”;
  20. „Nici un doctor nu are curajul să despartă corpurile celor născuţi uniţi, căci le-ar ucide pe amândouă”;

images

Camil Petrescu

 

Crezul literar al lui Camil Petrescu, exprimat în mod sugestiv în volumul de Versuri. Ideea. Ciclul morții, care are ca moto: Jocul ideilor e jocul ielelor:

Dar eu,
Eu am văzut idei…
(…)
Eu sunt dintre acei
Cu ochi halucinați și mistuiți lăuntric,
Cu sufletul mărit
Căci am văzut idei.

Iar acum romanul în pdf:

”Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu pdf

 

 

 

Scriitoarea care a găsit „chimia” între litere și cifre

Un interviu călduț, pentru zdg.md, despre romanul ”Singur în întuneric”, inspirație și planuri de viitor.

Aticolul integral aici

„Sin­gur în întu­ne­ric” este un roman des­pre tineri, des­pre tră­i­rile, emoţi­ile şi încer­că­rile pe care le tră­iesc aceş­tia după ple­ca­rea părinţi­lor peste hotare. Tânăra autoare, Mari­ana Răi­leanu, a atins cea mai sen­si­bilă pro­blemă a soci­tăţi con­tem­po­rane, migra­ţia: ple­ca­rea părinţi­lor şi pro­ble­mele cu care se con­fruntă copiii rămaşi acasă.

12195825_998792276829129_8662253039312255284_n

– Când ai înce­put să scrii? Ce te-a moti­vat să începi să scrii?
– Poe­zii scriu de când eram elevă. Mă inspira orice: o melo­die fru­moasă, zgo­mo­tul pică­tu­ri­lor de ploaie săru­tând asfal­tul, ima­gi­nea dintr-o carte, un pom, o pia­tră, o per­soană cu o anu­mită fizio­no­mie, un ano­timp, o pere­che de cuvinte, un sen­ti­ment. La proză am tre­cut mai târ­ziu. În cadrul ate­li­e­ru­lui de cre­a­ție pe care l-am avut la facul­ta­tea de jur­na­lism, am avut cura­jul să scriu câteva capi­tole dintr-un roman și să le pre­zint pro­fe­so­ru­lui. Nico­lae Dabija a apre­ciat tex­tul și a publi­cat un frag­ment în săp­tămâ­na­lul „Lite­ra­tura și Arta”. Gra­ție imbol­du­lui pe care mi l-a dat ulte­rior, m-am ambi­țio­nat să mun­cesc serios la roma­nul meu și ast­fel să-mi înde­pli­nesc unul din cele mai fru­moase visuri!

– Deci, Nico­lae Dabija, este men­to­rul tău care te-a încu­ra­jat să scrii?
– Da. Este foarte impor­tant să ai un men­tor, mai ales dacă ești la ince­put de drum. Un om capa­bil să te citească prin­tre rân­duri, cum s-ar spune.

– Cum a apă­rut ideea pri­mu­lui tău roman „Sin­gur în întu­ne­ric?”
– Idei pen­tru romane vin din orice și de ori­unde. Mai difi­cil e să le dezvolți, să cre­ezi din aces­tea ceva care să merite. Subiec­tul roma­nu­lui ține de isto­ria unei fami­lii obiș­nu­ite, ca multe altele din Mol­dova, unde unul din părinți este nevoit să plece la muncă peste hotare pen­tru a-și putea între­ține fami­lia, iar cel de-al doi­lea părinte crește sin­gur un copil. E o pro­blemă actu­ală în țara noas­tră. Și dure­roasă. Am con­si­de­rat că acesta este un subiect mai puțin abor­dat în lite­ra­tura basa­ra­beană con­tem­po­rană, în ciuda mate­ri­a­lu­lui amplu exis­tent, și că pune o sumă de între­bări la care se merită de con­tem­plat, ana­li­zat și găsit solu­ții.

– De unde a venit ideea titlu­lui?
– Pro­ta­go­nis­tul roma­nu­lui, Rareș, care crește într-o fami­lie pre­cum cea amin­tită adi­nea­uri, trece în viața sa prin încer­cări pe care nu orice tânăr de vâr­sta lui poate să le aibă. Să tră­i­ască de mic departe de părinți pre­su­pune să-și for­meze pe cont pro­priu o edu­ca­ție și o per­so­na­li­tate. Unii, în ase­me­nea con­di­ții, pot să-și for­ti­fice carac­te­rul și să devină exem­ple, alții, din con­tra, pot să decadă într-un hal demn de milă. Întu­ne­ri­cul, în cazul lui Rareș, sem­ni­fică lipsa spe­ran­ței la o răs­cruce de dru­muri, încre­de­rea slabă în sine sau în semeni, gân­duri la gra­nița între fru­mos și urât. Ale­ge­rile pe care le va lua în acest con­text și felul cum va trece peste impe­di­mente ne va arăta cel fel de om a cres­cut în lipsa părin­ți­lor.

– Ai avut și tu de sufe­rit în urma migră­rii părin­ți­lor, fapt care te-a moti­vat să scrii des­pre aceasta?
-Și la mine în fami­lie unul din părinți este ple­cat peste hotare. Mulți din­tre pri­e­te­nii mei au, de ase­me­nea, unul din părinți sau ambii ple­cați peste hotare. Și la facul­tate am avut colegi în ase­me­nea situ­a­ție. Din aceste per­spec­tive am avut posi­bi­li­tate să văd rezul­tate dife­rite în for­ma­rea tine­ri­lor ca efect al migră­rii părin­ți­lor.

– Știu că ai stu­diat la ULIM, Jur­na­lism și Sti­ințe ale Comu­ni­cari, dar ai absol­vit și Facul­ta­tea de Ști­ințe Eco­no­mice. Cum se împacă cifrele cu cuvin­tele?
-Mulți mi-au pus această între­bare. Pro­ba­bil pen­tru că oame­nii văd între ști­in­țele eco­no­mice și cele uma­niste o dife­rență mai mare decât este. De fapt mulți scri­i­tori cu nume noto­rii din isto­ria uni­ver­sală au făcut școli care au puține tan­gențe cu lumea sub­tilă și abso­lut fer­me­că­toare a cuvân­tu­lui. Au și cifrele o muzică a lor. Un mis­ter ispi­ti­tor, care nu te mai lasă dacă-i pătrunzi esența. În cazul meu scri­sul este ceva indis­pen­sa­bil, vital ca și aerul, ceva inde­pen­dent de rolul jucat în soci­e­tate, fie că este de jur­na­list, eco­no­mist sau alt­ceva.

– La moment te afli peste hotare, în Ita­lia, este doar o esca­padă pen­tru a te inspira pen­tru urmă­toa­rele opere lite­rare, ori te gân­dești să rămâi defi­ni­tiv?
– Roma­nul „Sin­gur în întu­ne­ric” l-am scris în atmosfera mol­comă și caldă a Bolog­niei, în pri­mă­vara când împli­neam 23 de ani. Al doi­lea roman îl scriu fiind tot în sânul fami­liei, de această dată în Torino. E un sen­ti­ment fru­mos să scriu ală­turi de per­soa­nele care îmi sunt dragi, care mă sus­țin și mă încu­ra­jează cel mai mult. Foarte curând voi reveni în țară pen­tru pre­gă­ti­rile suc­ce­soare eta­pei de scri­ere a căr­ții. Și aici urmează par­tea cea mai deli­cată, mai puțin ușoară. Căci să scrii un roman e abia înce­pu­tul, să nego­ciezi cu edi­tu­rile și libră­ri­ile e muncă într-adevăr nu din­tre cele mai plă­cute. Dar ambi­ția și per­se­ve­rența remu­ne­rează efor­tul mun­cii cu un rezul­tat pe măsură!

-În vii­tor unde te vezi, în Mol­dova sau ale­gii totuși Ita­lia?
-În Mol­dova, desi­gur. În Chi­și­nău am lucrat o peri­oadă de timp în presa scrisă, după facul­tate, apoi m-am repro­fi­lat rapid în con­ta­bi­li­tate. Inten­țio­nez să mă rein­te­grez în ace­lași dome­niu curând după sosi­rea în țară și publi­ca­rea celui de-al doi­lea roman.

-Ce sur­prize lite­rare pre­gă­tești de acestă dată pen­tru citi­tori și ce subiecte dorești să atingi?
-Rămân la proză, evi­dent, și urmă­toa­rea carte pe care o scriu este tot un roman. De această dată scriu un thri­l­ler cu ele­mente de fan­tas­tic și detec­tiv, așa cum sunt genuri mai aproape de sufle­tul meu. Din această ramură, mă inspiră enorm scri­i­tori pre­cum Aga­tha Chris­tie, Ste­phen King, James Peter­son, Teresa Solana și alții. Deo­a­rece va fi un detec­tiv, e de la sine înțe­les că orga­nele legii vor lupta împo­triva fap­te­lor ili­cite între­prinse de varii subiecți. Mai multe deta­lii în acest sens voi da mai târ­ziu.

-Că tot ai enu­me­rat pro­za­to­rii pre­fe­rați din lite­ra­tura uni­ver­sală, care sunt scri­i­to­rii români care te inspiră și îi citești?
-Citesc, admir și urmă­resc poe­tii, pre­cum și pro­za­to­rii lan­sați recent în lumea fru­moasă a lite­re­lor basa­ra­bene, pre­cum Lilia Calan­cea, Zina Zen, Tatiana Țîbu­leac, Crina Popescu. Dar patima mea cea mai mare o for­mează scri­i­to­rii pe care i-am des­co­pe­rit și îndră­git încă de pe vre­mea lice­u­lui: Octa­vian Paler, Liviu Rebreanu, Mir­cea Eli­ade, Camil Petrescu, Nico­lae Esi­nencu, Emil Cio­ran și mulți alții.

-Care a fost feedback-ul citi­to­ri­lor după publi­ca­rea roma­nu­lui „Sin­gur în întu­nerci”?
-Am fost foarte feri­cită să pri­mesc cuvinte de laudă de la nume sonore din lite­ra­tura țării noas­tre, fapt ce mă ambi­țio­nează și îmi crește ari­pile cel mai mult. De la citi­to­rii tineri feedback-uri pri­mesc diverse. Unii din­tre ei, con­si­de­rând că n-am spus tot ce am vrut în acest roman, mă îndeamnă să con­ti­nui cu volu­mul doi. E un sen­ti­ment plă­cut și în ace­lași timp, moti­vant. Până la urmă feedback-urile con­ti­nuă să vină, și asta e cel mai impor­tant.

Interviu realizat de Viorica Tcaci

Top 10 cele mai vândute cărți ale anului 2015

Oamenii Moldovei citesc; citesc cărți bune, și asta mă bucură.

Topul vânzărilor de carte din Librăriile Cartier pentru anul 2015 ne demonstrează predilecția consumatorilor pentru literatura autohtonă mai mult decât pentru cea străină. Vedem lista publicată de directorul Editurii Cartier, Gheorghe Erizanu, cu top 10 cele mai vândute cărți:

cop_frunze_rosu-368x530

  1. „Chișinăul nostru necunoscut” de Iurie Colesnic. Editura Cartier, 2015
  2. „Frunze de dor” de Ion Druță. Editura Cartier
  3. „Singur în fața dragostei” de Aureliu Busuioc. Editura Cartier
  4. „Rusia la răspântie” de Oleg Serebrian. Editura Cartier
  5. „Portretul lui Dorian Gray” de Oscar Wilde. Traducere de Radu Tătărucă. Editura Cartier
  6. ”Povara bunătății noastre” de Ion Druță. Editura Cartier
  7. ”Țesut viu. 10 x 10” (Ediția a II-a) de Em.Galaicu-Păun. Editura Cartier
  8. ”Teatru” de Constantin Cheianu. Editura Cartier
  9. ”Maestrul și Margarita” de Mihail Bulgakov. Traducere de Vsevolod Ciornei. Editura Cartier
  10. ”Zeul absent” de Marius Lazurcă. Editura Cartier