Dacă e să scrii (sau să citești!) o carte, atunci să fie una despre care să se vorbească cum se vorbește despre romanul Sarei Pinborough – „Prin ochii ei”! Stephen King, regele suspansului și unul dintre scriitorii mei preferați, spune despre această carte că „e fenomenală”. Sarah Lotz zice că „dacă <<Prin ochii ei>> nu este thrillerul anului, nu mai există dreptate”. Booklist asemuiește acest roman cu „o bucurie rară”, iar BookPage – „Un thriller plin de întorsături de situație… La fel ca drogurile puternice”. Probabil că e de prisos să mai spun că acest roman a urcat pe locul 1 în topurile de bestselleruri „Sunday Times” și „New York Times” și că studiourile de film concurează între ele pentru dreptul de a-l ecraniza. Demult nu m-a mai uimit o carte atât de mult încât să vreau să scriu despre ea. Să vorbesc despre ea. Sau s-o recomand. Care să mă țină conectată până la ultimul punct. Absorbită de poveste. Concentrată. Implicată, într-un anume fel. Majoritatea romanelor au un final previzibil, și acesta, în beletristică, e unul din lucrurile care mă întristează cel mai mult.
M-am gândit, citind romanul, că fiecare erou face un joc dublu.
Că fiecare are câte un schelet în dulap.
Sau mai multe.
I-am bănuit pe toți. În cartea asta nu ai cum să nu-i bănuiești. Nu ai cum să lași măcar un personaj pe din afară. Sunt contradictorii în gândurile lor. În faptele lor. În felul cum interacționează între ei.
La un moment dat ajungi să crezi că „Prin ochii ei” e croit doar din personaje negative. Și Adele, și Louise, și David gândesc și fac lucruri care nu le aduc cinste.
Nu înțelegi cine pe cine manipulează, cui să dai credite și cui nu, de partea cui să fii. Iar suspansul îți interzice să lași cartea din mână, chiar dacă ți se închid ochii.
Mi s-a făcut pielea de găină când am ajuns la final și am înțeles motivele fiecăruia.
Felicitări sincere Sarei Pinborough pentru idee, întâi!
Apoi pentru poveste!
O să citesc cu siguranță și alte cărți semnate de ea.
Recomand „Prin ochii ei” cu încredere!
Mariana Raileanu 