Cel mai prețios dintre cadouri

my

Toamna, 2014

Eu iubesc oamenii! Chiar și pe cei care mă iubesc mai puțin! Fac ca în filmul acela, când personajul principal vrea să schimbe atitudinea negativă față de el a eroilor negativi prin binele pe care îl oferă necondiționat, spunând că „o să continui să le fac bine și să-i tratez cu dragoste până când ei înșiși n-o să-și mai poată suporta răutatea și-mi vor răspunde cu aceeași monedă”. Oamenii nu sunt răi după natura lor, știu asta. Oamenii pot fi triști, pot fi singuri, dar nu răi. Circumstanțele prin care-i poartă viața le mai taie unora din zâmbet, dar vreau să cred că asta le întunecă și sufletele. Eu întâlnesc zilnic fel de fel de oameni în calea mea. Unii sunt cu zâmbete pe buze (și sincere, și false), alții sunt cu lacrimi în ochi. Dar toți împreună, indiferent prin ce trec, au nevoie de unul și același lucru: o îmbrățișare, o vorbă caldă, o strângere de mână prietenească, o certitudine că sunt înțeleși și multă-multă iubire. Iubirea este ceea ce putem dărui fără să cheltuim bani, și credeți-mă, este cel mai prețios dintre cadouri!

Să iubim viața și oamenii pe care-i întâlnim în calea noastră! Binele se răsplătește cu bine, iar atunci când dăruiești fericire, o primești înapoi înzecit! Eu m-am convins astăzi pe pielea mea! Vă transmit gândurile mele bune și să aveți parte în viață de ceea ce vă face cu adevărat fericiți!

O vacanţă fotogenică!

 

gVara lui 2014 am petrecut-o în Italia! O ţară frumoasă, îmbibată cu miros de munte şi de mare, şi înfrumuseţată cu fundalurile verzi care împrejmuiesc din toate părţile castelele şi centrele istorice în care fiecare pietricită are istoria sa.

Bologna a fost prima destinaţie cu care am început vara. Denumit „orașul roșu” pentru culoarea acoperișurilor și fațadelor sale, Bologna este un orăşel frumos şi curat pe care nu trebuie să-l ratezi când călătoreşti în Italia. Mie mi-a rămas în memorie datorită arhitecturii de poveste şi străzilor bine îngrijte. În piazza Magiore (unde trebuie să mergi în primul rând!) vezi Fontana del Nettuno – simbol al oraşului (statuie realizată din bronz şi cu o înălţime de 3,20 m) şi alte minunăţii arhitecturale.

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Dacă vizitezi Bologna este musai să vezi biserica Madonna di San Luca. Se află pe o colină din apropierea oraşului şi trebuie să urci un drum de 3,5 km până ajungi la ea, prin Arco del Meloncello (de la stadion faci primul drum la dreapta). De acolo, de sus, oraşul ţi se aşează la picioare!

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Din Bollogna până în Torino ajungi cu trenul în doar 3 ore. Eu am luat trenul din două motive: 1. Este mai ieftin (doar 55 euro biletul) şi 2. Este mai ecologic decât alte mijloace de transport, din punct de vedere al cantităţii reduse de CO2 emise în atmosferă.

Despre aventura la Torino am scris  şi aici!

Basilica di Superga şi Abazzia Sacra di San Michele sunt alte două minunăţii pe care trebuie să le vezi în acest oraş.

Basilica di Superga (construită în 1717) se află pe colina cu acelaşi nume şi este un preţios punct de atracţie pentru turiştii care vor să vadă monumentul ridicat în memoria victimelor accidentului de la 4 mai 1949, când un avion al companiei Avio Linee Italiane s-a prăbuşit pe dealul Superga şi au murit toţi cei 31 de pasageri care erau la bord (membrii echipei de fotbal Torino A.C., jurnaliştii care îi însoţeau şi echipajul avionului).

Basilica di Superga

Basilica di Superga

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Pe Alpii din regiunea Sant’Ambrogio di Torino se ridică Abazzia Sacra di San Michele, a cărei construcţie a început la sfârşitul secolului X şi care constituie un monument simbol important al Italiei.

Din Collegno faci corso Francia cu maşina şi în mai puţin de o oră eşti la Sacra di San Michele! Aici sunt privelişti pe care trebuie să le vezi!

5

Abazzia Sacra di San Michele

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Torino este un oraş frumos şi plin de sărbătoare în orice zi a săptămânii! Iar dansul e distracţia principală când te afli pe o stradă pietonală!

Mai multe week-end-uri din august le-am petrecut la Viverone. O localitate pe care eu o numesc „Paradisul verde”! Tot aici se află şi lacul cu acelaşi nume.

Viverone este o zonă liniştită şi relaxantă, cu coline şi căsuţe mici cu acoperişuri roşii. Castelele şi monumentele istorice de aici conferă un plus de pitoresc ţinutului, iar turiştii şi localnicii se îmbulzesc pe malul lacului ca să prindă peşte sau raci, ca să se plimbe cu barca sau să admire lebedele, răţuştele, caii de toate culorile, măgarii şi poneii albi.

Mare şi munţi laolaltă, asta găseşti la Savona!

Vara aceasta am îmbrăţişat valurile Mării Mediterane! În august, când soarele e mai dulce şi e păcat să stai acasă.

1

Din Collegno până în Savona, unde ne aştepta liniştit litoralul Mării Mediterane, am făcut un parcurs cu maşina de 4 ore. În luna lui cuptor străzile nu sunt aglomerate, aşa că am avut parte de o călătorie cu maşina suportabilă.

La chilometrul 53 am trecut prin Dogliani, un ţinut cu castele de poveste ale căror conuri ascuţite şi lungi mi-au amintit de arhitectura rusească. După Dogliani au urmat curbe prin munţi şi privelişti verzi de toată frumuseţea.

Savona ne-a întâmpinat cu mare şi munţi laolaltă, iar fericirea noastră a fost înzecită.

CIMG6086

Plaja este de o curăţenie impecabilă, iar în apă te vezi ca în oglindă. Nici urmă de alge, meduze moarte sau alte ”bijuterii” incomode pe malul mării, nisipul e curat şi el şi nu vine nici un vânzător nepoftit să-ţi vândă ce are când stai întinsă pe un şezlong să te bronzezi. Apropo de şezlonguri, le găseşti la un preţ de 7 euro în orice colţ al plajei doreşti. Liniştea este întreruptă doar de dansul valurilor mării, şi e absolut perfect!

sss

Hotelurile din împrejurimi sunt cu multe stele, cocoţate în vârf de munte sau mai aproape de litoral. Restaurantele cu preţuri accesibile şi mâncăruri tradiţionale italieneşti, japoneze ş.a găsiţi cât ţine plaja, unul lângă altul. Recomand restaurantele Samoa pentru cocktailurile delicioase şi Copacabana pentru cel mai bun cappuccino. Tot la Samoa încercaţi Spaghetti alle vongole şi ceva din meniul cu peşte (Totani, Gran Fritto, Gamberoni, Orate ş,a.), preţurile încep de la 14 euro. La stânga de Samoa este un restaurant cu specific aparte. Un întreg perete al restaurantului este amenajat cu rafturi de cărţi, astfel că în timp ce-ţi serveşti cafeaua poţi să-ţi alegi o carte şi să citeşti. Cărţile sunt şi de vânzare, aşa că poţi să-ţi procuri titlurile care-ţi plac, chit că sunt în italiană. Mark Levy, Camila Lackberg, Anne Tyler, Leander Deeny, Mark Twain sunt câţiva din autorii pe care poţi să-i găseşti.

CIMG6030

Dacă ai chef de fructe şi legume proaspete, le găseşti la magazinul Crai. Îl vezi repede datorită terasei cu mulţi palmieri din faţă.

La mare in Savona a fost minunat si o sa revin aici cu siguranta!

Un cadou perfect pentru o zi reuşită!

Sunt zile când te trezeşti că ai o poftă oarecare şi nu ai chef să faci nimic până nu ţi-o îndeplineşti. O astfel de zi am avut eu astăzi!

M-am trezit cu o mare dorinţă să mă alint cu un cadou! Să nu-l aştept de la cineva, ci să mi-l fac singură! E cea mai sigură metodă că voi nimeri cadou potrivit!

Şi cum ador foarte mult cărţile, cele cu iz de librărie, de bibliotecă, de nou, mi-am luat gentuţa subsuoară şi am făcut o raită prin oraş! Cea mai mare dificultate a fost să găsesc librăria potrivită, fiindcă la patru din cele cinci librării în care am intrat nu am găsit anumite opere ale autorilor mei preferaţi.

În cele din urmă am ales câteva titluri care mi-au făcut cu ochiul de pe rafturile librăriei de pe str. A. Puşkin, 15 – ,,Librarius”. Şase cărţi de toată frumuseţea!

CIMG4848Prietena mea cea mai bună mă întreabă de ce nu iau cărţile cu împrumut de la alţii, cică va ieşi mai ieftin. Ştiu că are dreptate, dar în cazul meu cărţile sunt ca dragostea: odată ce m-am îndrăgostit de o carte nu pot să mai renunţ la ea; îmi place să ştiu că o am pe raftul bibliotecii mele şi că pot să revin oricând la ea.

Dacă găsiţi în lista celor 6 cărţi un titlu care vă place, vă împrumut cartea cu mare drag! Iar dacă le vreţi pe toate în biblioteca voastră, le găsiţi la Librarius la preţurile de mai jos:

1. Căderea în timp, E. Cioran (109 lei);
2. Antologia portretului, E.Cioran (150 lei);
3. De ce iubim femeile, M.Cărtărescu (125 lei);
4. Nuvele, L.Rebreanu (91 lei);
5. O supradoză de moarte, A.Christie (112 lei);
6. Oglinda Spartă, A. Christie (112 lei).

Nu sunt o zgârcită când vine vorba să procur cărţi. Uneori pot să cheltui şi peste 1000 de lei dacă văd şi-mi doresc operele scriitorilor preferaţi. Consider că este o investiţie bună în educaţia mea şi recomand tuturor să facă la fel: nu vă îndoiţi niciodată să procuraţi cărţi!

Iubirea se răsplăteşte cu iubire. Cadou de suflet pentru mama mea!

parinti

Pentru mine ziua mamei mele este în fiecare zi, nu doar pe 13 ianuarie! Nu voi aştepta niciodată motive speciale sau anumite ocazii pentru a-i putea oferi un sărut, o îmbrăţişare, un surâs, nişte flori, un cadouaş sau alte minunăţii drăguţe care să-i nască zâmbetul pe buze şi soarele în suflet. Mama mea e specială şi tot ce ţine de ea mă atinge în mod deosebit. Am iubit-o, o iubesc şi o voi iubi căte zile mi-a dat Domnul, mulţumindu-i că o am alături şi în suflet şi că pot conta oricând pe bunătatea ei. Pentru că asta este- o bunătate! Toată!

Ce vedeţi mai jos e pernuţa moale şi albă pe care este imprimată o poză de nuntă a părinţilor mei, singura care s-a mai păstrat, cu ambii în cadru. (Au fost fotografiaţi exact în timpul dansului mirilor!) Este o mică bucurie pe care am făcut-o mie şi lui mămica, căci la ea va zbura pernuţa, cu toată dragostea, îmbrăţişările şi sărutările mele!

pe pernuţa poza părinţilor! ...pentru că îi iubesc!

O fotografie mai veche, din ziua nunţii părinţilor mei!

P.S.: Tata mi-a fost complice! 🙂 El ştie că iubirea se răsplăteşte cu iubire!

Cele mai frumoase momente!

Sunt momente în viață care se cuibăresc adânc în sufletul tău și ți-l golesc de griji și nevoi pentru a-l umple cu bunătate, împlinire și fericire! Un asemenea moment a fost și cel de astăzi (29.06.13), la festivitatea de înmânare a diplomelor de licență. Multe emoții, flori, zâmbete, îmbrățișări… E greu să descriu toată nebunia de astăzi, fiindcă au fost trăiri pe care doar un student le poate înțelege!

Trei ani care au zburat ca vântul! Ani în care ne-am conturat identitățile și am învățat să învățăm. Ani în care ne-am făcut cunoștințe, tovarăși și prieteni noi. Ani în care am crescut!

CIMG3932

ULIM. Alături de prietena și colega Katrin!
(în mână: diploma de licență și diploma de excelență!)

Dacă pentru unii cei mai frumoși ani au fost cei de liceu, pentru mine anii de studenție nu au echivalent!

Mulțumesc părinților, în primul rând, pentru toate succesele mele, apoi profesorilor și prietenilor, care mi-au fost dascăli și critici în același timp!

CIMG4048

_medalie de excelență pentru cei mai buni dintre cei buni!_

 

După ce am depus jurământul (pentru prima dată în istoria ULIM-ului!), ni s-au înmânat diplomele de licență. Plus medalii și diplome de excelență pentru cei cu media peste 9,5!

(29.06.13)
Înmânarea diplomelor de licență

P. S.: Scumpi colegi, vă îmbrățișez și vă iubesc pe toți! Să ne revedem peste ani cu aceleași emoții pozitive și gânduri bune, plus un bagaj de realizări frumoase!

P. P. S. Mult stimați și îndrăgiți profesori! ne înclinăm respectuos în fața dvs și vă împărtășim cele mai alese și sincere urări de bine!

Și dragii mei părinți! Pentru că sunteți cele mai prețioase ființe din viața mea! Pentru că vouă vă datorez totul! Vă mulțumesc!

5

Când după ploaie iese soarele…

(Succesele mici – generatoare de bucurii mari)

Este extraordinar de câte ori pe zi se poate schimba dispoziția omului!

După o dimineață posomorâtă și o lecție de șoferie (nu prea reușită) cu mașina prin aglomerația urbană, abia dacă-mi putui imagina ce ar trebui să se întâmple ca să-mi regăsesc zâmbetul și buna dispoziție.

Dar cum se întâmplă în cele mai multe cazuri, după ceva neplăcut  urmează neapărat ceva plăcut, așa cum după ploaie iese pe cer soarele. Mi-am recăpătat energia și voioșia după ce am fost pe la universitate: aici am aflat că am susținut cu brio (nota 10!) primul examen de stat, plus la care mi s-a înmânat diploma pentru conferința științifică la care am participat! Încă o veste bună pentru părinți și încă un motiv suficient pentru a-i zâmbi soarelui cu o mai mare poftă…243557

Comoara care mă face bogată – PĂRINȚII!

Astăzi am să mă laud ca sunt bogata! Și de ce n-aș face-o dacă am o comoară care-mi confirmă indiscutabil acest statut: PĂRINȚII! Cuvântul care face cât o sută de cuvinte! Persoanele care în viața mea reprezintă universul întreg!

CIMG3608

poza de la nunta lor, unica care s-a mai păstrat…

Îmi iubesc părinții precum mă iubesc pe mine! Altfel nici nu se poate. Sunt atât de speciali și de scumpi sufletului meu încât – conștientă fiind că nu voi găsi cuvintele necesare, potrivite și destule pentru a le mulțumi -, voi îndrăzni, totuși, cu cuvintele mele modeste și sărace să le cânt respectul și să-mi exprim dragostea pe care le-o închin. Părinții mei sunt altarul vieții mele. Templul sfânt în care-mi păstrez neîntinate copilăriile, sentimentele, speranțele.

Tot ce are legătură cu ei este mai important pentru mine decât tot ce are legătură cu mine. Mă tulbură fiecare fir alb care le crește din pricina noastră (a copiilor), fiecare umbră de neliniște care le acoperă chipurile, fiecare oftat ascuns și deziluzie, deaceea voi face tot ce îmi stă în putere ca fețele lor să radieze mereu bucuria, viața și împlinirea prin noi.

Am găsit recent o poză mai veche cu ei doi (pe când erau tineri) și nu am putut să nu o postez aici, ca să-i am mereu alături, iar amintirile trecutului lor- în siguranță!

CIMG3530

Părinții mei: Nina & Sergiu Raileanu (în mijloc – frățiorul Nicolae)

Mamă, tată, vă mulțumesc că existați, că sunteți frumoși la chip și la suflet, că mă iubiți și mă învățați să fiu om, că sunteți ai mei! Sunt bogată că vă am!

Scrisoare către fata ”Amintirilor din viitor”

Într-o scrisoare de pe 22.09.2007 pe care mi-ai adresat-o te întrebai: „Oare cum voi fi eu și cum mă voi simți fiind studentă?”. Au trecut 6 ani de atunci. Ani în care am comunicat mai puțin, dar în care am sperat din tot sufletul că ești bine și că ți s-au realizat cel puțin jumătate dintre vise. Astăzi, după atâta timp, cum ți-ai răspunde la întrebarea de mai sus?

Îmi amintesc povestirea ”Amintiri din viitor” publicată în ”Ecoul nostru”, de parcă aș fi citit-o ieri. Știu că în baza ei ghicisem care e numele tău de fată preferat (”Isabela” – după al eroinei din text). Acum îți place același nume? (La mine ”Jasmina” a fost substituit treptat, din topul preferințelor, cu altele…) Din păcate nu am bucata de ziar în care ți-a fost publicat textulețul (spre marea mea nemulțumire), datorită căruia luasem hotărârea să-ți scriu. Îți mai amintești cum a început corespondența noastră? Erau niște vremuri atât de frumoase!, chiar dacă nu aveam internet și abia de ne instalaseră – în sat la noi – telefoanele fixe. Mergeam fericită la oficiul poștal și-ți expediam scrisoarea cu o emoție de parcă peste doar câteva clipe avea să fie în mâinile tale! Acum avem și internet și telefoane (nu doar fixe!), și o sumedenie de alte mijloace de comunicare care ne-ar ajuta să ne răspundem în doar câteva clipite la tradiționalul „Ce mai faci?”, dar… nu mai este la fel…

CIMG3620

o mică parte din corespondența mea adolescentină

Sunt acasă și răscolesc în cutia cu amintiri. Din toată mulțimea de scrisori care-mi scapă în poală, cele de la tine mă ademenesc surprinzător. Sunt atât de reprezentative și e atât de ciudat (și incomparabil de plăcut) să le recitesc după atâția ani, că fiecare dintre ele îmi stârnesc o groază de întrebări. Oare cum au evoluat toate de atunci? Care sunt răspunsurile la întrebările care ți le puneai/mi le puneai? Ce s-a schimbat? Ce a rămas la fel? Ce nu s-a întâmplat precum am dorit? Uff…

Într-o scrisoare îmi spuneai că ai vrea să te faci designer, astăzi suntem ambele aproape licențiate (mai este doar o lună până la finiș) în jurnalism. Nu mă îndoiesc, însă, că ai ales profesia care ți se potrivește cel mai bine! Din considerentul că ai o forță creativă incontestabilă și mânuiești cuvântul precum mânuiește ostașul sabia. Și ce altceva dacă nu cuvântul e principala ”armă” cu care ieșim pe câmpul de bătălie în profesia noastră?

Am râs iarăși la lecturarea întâmplărilor pe care mi le-ai relatat cu atâta entuziasm. Am recitit versurile lui Macedonski – „Rondelul rozelor ce mor” – , despre care mi-ai scris că-ți plac atât de mult. Apoi am recitit lista cu feluritele activități creatoare pe care le faci când te infectează „virusul cotidianului”. (Apropo, astăzi mai coși goblenuri?) Mi-ai scris atâtea lucruri interesante, utile, inspirate încât le-aș împărtăși cu toată lumea! N-am să te laud însă prea mult, ca să nu crezi într-un sfârșit contrariul! (îți amintești aceste cuvinte? 🙂 )

Draga mea Angelica! A spus cineva că marea fericire este alcătuită din mai multe fericiri. Păi iată: Una din fericirile mele este că te-am cunoscut pe tine. Și n-am să exagerez afirmând că orice omuleț care a avut norocul să te cunoască mai bine se poate considera un fericit! Mai păstrez și astăzi poza ta (exact cum mi-ai dat-o). Pe verso-ul pozei, pe lângă cuvintele „Pentru scumpa mea prietenă Mariana”, ai mai scris: „În timp ce-mi puneam cele 3 dorințe…” Sper foarte mult că ți s-au îndeplinit!

CIMG3613

Angelica B.

Colecționară de amintiri…

Câteva rânduri din jurnalul meu (scrise în vara lui 2007): „Rubrica sa, intitulată Tatuaje cu Mihail Vakulovskimă lasă fără cuvinte de fiecare dată. Articole superbe precum: „Plasarea produsului”, „Tatuaje temporare”, „Radio, carte, CD, viață”, „Copilul divin”, „Antiviață de raft”, „Bărbatul de 30 de ani” ș.a. pot doar să te încânte și să-ți confirme faptul că n-ai aruncat banii în vânt abonându-te la ”Flux”. Trecând cu vederea scrierile politice cu care ne hrănește în permanență acest ziar, textele lui Vakulovski apar ca ”un fir de lumină”, capabile să te captiveze și să te minuneze deopotrivă… Ele sunt altfel decât ceea cu ce suntem obişnuiţi să auzim sau să citim prin ziare, te provoacă să gândeşti altfel, îţi aduc frumosul în forma sa pură…”

CIMG3622

prin 2007 eram colecționară de… Tatuaje… )

Am fost ieri acasă și mi-am permis să petrec ceva timp răscolind prin caietele copilăriei mele. Așa am găsit, într-o cutiuță, un amalgam întreg de articole de Vakulovski, decupate frumușel din ziar și păstrate atent împreună cu niște jurnale. Aproape că uitasem de ele. Obișnuiam să le colecționez și să le recitesc când simțeam nevoia. Pe atunci încă nu mă gândeam la faptul că voi merge să învăț jurnalismul…

Astăzi nu mai colecționez nimic (din păcate). Poate doar… amintirile colecțiilor trecute…