Limba română

abcdCâți în țara asta sfântă –
Moldovioara mea de dor,
Limba n-o mai plâng, ci-o cântă
Ca pe-un imn nemuritor?

Cine-n în țara asta lină,
Cu pomi verzi și dealuri mii,
Le mai spune la copii
Că limba noastră e română?

„Voi grăiți moldovenește”,
Ne zic ei și râd în cor
Iar noi, întregul popor
Plecăm capul, și orbește
Acceptăm cuvântul lor.

Docili, ne trădăm iubirea –
Prunc român ce nu mai crește,
Căci semnăm voit pieirea
Graiului ce ne unește.

(Publicat în Literatura și Arta, nr.51, 17 decembrie 2015)

Reclame

(Foto) Lansarea romanului „Singur în întuneric” la ULIM

Data de 13 noiembrie pentru mine a fost semnificativă! Întrucât pe 13 noiembrie mi-am lansat oficial romanul „Singur în întuneric”! La ULIM, universitatea ce mi-a dăruit cei mai mulți prieteni în cei patru ani de studiu, pe lângă cunoștințele teoretice și practice de specialitate acumulate.

page

La evenimentul meu au participat scriitorul Nicolae Dabija (care mi-a fost și profesor la facultatea de Jurnalism), Alexandru Moroșanu, Alexandru Bohanțov, Cristina Brumă, profesori, studenți, prieteni și membri ai familiei.

Aveți aici o parte din discursul meu la lansare:

Am avut emoții frumoase! Cum altfel? Unul din visurile mele cele mai mari s-a realizat! Mulțumesc tatei pentru că mi-a fost alături, pentru că m-a sprijinit la fiecare etapă pe care am parcurs-o până să-mi văd cartea în mână! El știe cât de mult îl iubesc!

Sergiu Răileanu. TATA!!!

Sergiu Răileanu. TATA!!!

Mulțumesc domnului Dabija, că a crezut în mine de la început și până la sfârșit! Că a fost răbdător să mă ajute să-mi realizez visul! Că m-a sfătuit, că m-a încurajat, că a fost primul care mi-a spus că manuscrisul meu poate fi publicat!

043

Nicolae DABIJA. Lansarea romanului „Singur în întuneric”

Mulțumesc domnului Alexandru Boanțov, că m-a ajutat să organizez acest eveniment!

034

Cristinicăi – cea mai bună prietenă și fata care a ținut cel mai sufletist discurs în cadrul lansării!

070

Cristina Brumă (stânga). Lansarea romanului „Singur în întuneric”

 

Cristina Doba despre romanul „Singur în întuneric”

Vă învit să citiți o recenzie a romanului „Singur în întuneric” publicată de Clubul Cititoarelor Moderene:

***

images

“Toamna a început pentru Rareș în acel an și de atunci nu s-a mai sfârșit. La început l-a urmat ca un confident,ca o umbră tăcută și înțelegătoare, apoi, când ea a vrut, nu a mai lăsat-o sa plece. A ținut-o în el ca pe un cîine credincios și i-a jurat iubire veșnică. Știa că n-o să-l părăsească niciodată dacă vroia.
Și-a dorit-o pentru decorul ei.
Pentru agonia lui sufletească.
Pentru vraja pe care o risipea pe pământ din abundență.
Era singura imagine a durerii pe care o putea suporta”

Autoarea este născută în satul Slaveanca, Sângerei, la 10 martie 1991 și este  absolventă a Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării şi a Facultăţii de Ştiinţe Economice la ULIM și  romanul ”Singur în întuneric” este unul de  debut.

Subiectul romanului  ține de istoria unei  familii obișnuite, ca multe altele din Moldova, unde unul din părinți este nevoit să plece la muncă peste hotare pentru a-și putea intreține familia, iar cel de-al doilea părinte crește singur un copil. Trist, dar atât de adevărat. Cum este marcată această  familie de decesul unuia din  membri, cum trec peste acest moment de tragedie, dar și care  este amprenta lăsată  asupra copilăriei și respectiv a intregii vieți a protagonistului  Rareș  și  a prietenului  său Andrei ? Veți avea răspunsurile citind cartea, care se  citește destul de ușor, fiind scrisă  într-o manieră  interesantă, accesibilă, cu multe  dialoguri și  metafore , vorba  scriitorului   Ncolae Dabija “Autoarea stăpâneşte bine limbajul prozei, care are multiple valenţe, asigurând un liant întregii lucrări. E o curgere neîntreruptă, ţesută cu intrigi şi cu întâmplări din viaţa unui Don Juan, care  e deceptionat si deceptionează, care trăiește  numai în imediat, care aspiră la prietenii fără a ști să fie prieten.”

“Era copil și nu știa cum e să trăiești fără mamă. Tata nu îl învățase, iar la școală nu se predau asemenea materii. Știa doar ca odata cu plecarea ei a devenit alt om. Construit din temelii din aluatul deznadejdii și  al goliciunii. Simțea ca a fot trădăt, ăa i s-a luat fără voie un bun care îl ținea în viață. Că i s-au tăiat rădăcinile  și a fost lăsat să se ofilească.”

Acțiunea romanului se petrece în cea mai mare parte într-un cămin studențesc din capitală  și descrie cotidianul existenței acestuia. Mulți studenți și chefuri studențești, multe nopți nedormite în timpul examenelor, conflicte dintre băieți …dintre băieți și fete…Se leagă prietenii noi, se întâlnesc iubiri de-o noapte și iubiri de-o viață.

„Prietenia e haina care vine perfect pe doi oameni diferiți.”

„O să-mi reproșezi că nu sunt tacticos cu fetele, că le iubesc fațarnic apoi le părăsesc. N-o să neg acest fapt. Mă încearcă o mare greutate când le simt în preajmă. Dacă măcar una din ele ar înțelege ce-i în sufletul meu… Dacă măcar una s-ar osteni să-mi citească tristețile…”

„Timp. Pentru toate e nevoie de timp. Dar mai ales pentru inimile frânte.”

Finalul cărții vine cu un deznodământ  neașteptat, intrigant. Știți momentul ăla  când ai senzația  că te apropii de sfârșit și parcă totul  este  clar, că  uite au trecut prin multe și vor trăi fericiți până  la adânci bătrânețe dar…nu e chiar așa, intervine ceva  care te face să  vezi ceea ce ai citit până la moment dintr-un alt unghi.

„O umbră. Asta am devenit în spatele tău. Iar tot ce ai trăit tu mi-am închipuit că am trăit eu. Ce dulce mângâiere că ți-am cunoscut adolescența, că am înțeles de ce ai făcut un lucru sau altul, că ți-am aflat marea iubire…”

Daca v-am făcut curioși, citiți cartea. Chiar e  una bună. Faceți  cunoștință cu Mariana Răileanu, pentru că promite a fi o  scriitoare care ne va  bucura cu încă  multe alte lucrări.

Cartea costă  doar 69 lei, un preț destul de atrăgător .

O recomandare de Cristina Doba, Fondatoare Elibrăria.

Lansarea romanului „Singur în întuneric” la Sloveanca

 

La 23.11.2015, în gimnaziul ,,Catinca și Ilie Galben” din s. Sloveanca s-a produs lansarea cărții ,,Singur în întuneric”, scrisă de Mariana Raileanu, absolventă a acestei instituții de învățământ. La sărbătoare au participat: Andrei Galben, academician, rector ULIM, originar din s.Sloveanca, Nicolae Dabija, academician, scriitor, redactor-șef al săptămânalului ,,Literatura și Arta”, publicistul Andrei Moroșanu, Vasile Marandiuc, președintele raionului Sângerei, Mihai Barsanu, vicepreședintele raionului, Gheorghe Brasovschi, primarul orașului Sângerei, Viorica Chisaru, șef Direcție Educație Sângerei, Ion Rosca, șef al Cabinetului Metodic Sângerei, Ion Barsanu, reprezentant al Cancelariei de Stat, oficiul Teritorial Balti, Nicolae Ropot, Șef Secție Administrație Publică Locală al Consiliului Raional Sângerei, Parohul Bisericii din s. Sloveanca, Parintele Valeriu Cernei, Maria Bajura, Svetlana Eremei, Oleg Edu, Petru Pietraru, Ana Tarabuta, directori și directori adjuncți de unități școlare, elevi și alți invitați.

12240133_1512091829118047_4242733234008171615_n

12243303_921770567916628_4922351594364246167_n

Vedeți în album mai multe fotografii!

Un fragment din discursul scriitorului Nicolae Dabija:

Rectorul ULIM, Andrei Galben, despre romanul „Singur în întuneric”:

Despre romanul „Singur în întuneric”. O recenzie de Andrei Moroșanu

În „Literatura și Arta” (Săptămânal al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova), în numărul 47, ediția din 19 noiembrie 2015, Andrei Moroșanu scrie o recenzie favorabilă despre romanul „Singur în întuneric”, cu titlul „Copii furați de himere”. Citiți mai jos un fragment!

12272611_1007247359316954_508413637_n

Patima acestei tinere romanciere se scufundă vertiginos în vârtejurile dramatice ale vremurilor noastre, unde scriitoarea tratează pe viu violența, disprețul, aroganța, pe alocuri bizară, suspinele disperării și lașitatea speciei umane, care își dibuie cu îndârjire locul printre cioburi de speranțe iluzorii. Spiritul autoarei Mariana Răileanu, proaspătă absolventă a Facultății de Jurnalism a ULIM, a intrat din plin în acest calvar al eroilor, însăilat ici-colo cu izbucniri luminoase la capăt de tunel în romanul său de debut „Singur în întuneric”. Descărcându-și la limită sentimentul neprihănit al libertății, literata se manifestă prea pătrunzător pentru a nu-i simți sufletul în fierbere. De fapt, în structura sa intimă opera în cauză se prezintă drept oglindă a societății corupte de azi, lipsită de scrupule, năboită de libertățile sociale în derivă. În acest context foarte concludent subliniază în postfața sa poetul Nicolae Dabija: „Libertatea, care e dreptul de a face orice fără să-i deranjezi pe alții, e înțeleasă de către aceștia, de regulă, pervers, fiind libertatea de a deranja…”
Loviți în visurile lor de armonii deșarte, Ioan și Ilie, doi tineri prieteni din același sat, se încumetă să plece la câțtig în Rusia. Își găsesc de lucru la un oligarh pe nume Kazlov din Moscova, care imediat îi înjugă pe moldoveni la munci silnice pe un șantier de construcție. Numai că acest criminal, pătruns de ură față de pripășiți, se comportă cu angajații-venetici ca un stăpânitor de sclavi. Chiar din primele zile Ilie intră în conflict cu patronul, pentru care fapt este terorizat și amenințat cu moartea. Până la urmă, are noroc de prietenul său, Ioan, care îl salvează. Dar în fuga lor de la locul de muncă, Ioan este sacrificat de bodyguarzii lui Kazlov. Distrus moral, Ilie se întoarce la familie, fără bani, deziluzionat până în mâduva oaselor de drama de la Moscova și de situația precară de acasă. (…) Mariana Raileanu încearcă prin alegorii palpabile să distorsioneze dramele societății care, cu regret, se adapă din plin la sânul otrăvitor al realităților înconjurătoare. Într-un târziu scriitoarea îl poziționează pe Rareș (fiul lui Ilie), deja flăcău mare, în făgașul izbânzilor subtile, amoroase, uneori profunde dar crude, uneori efemere și pline de dezgust. El, atlet plăcut fizic, se bucură de succes la domnișoarele din școală, de la facultate, dar rătăcirea minții lui visează mister, echilibru, feerie. Altfel spus, băiatul simțea viața banală, sordidă, care îl prefăcu într-un tip morocănos, pretențios. Actul desfrâului și al plăcerilor trupești e un ritual malign, străin firii sale, care transferă situația în cadrul răspunderii morale…

(Citiți recenzia întreagă în ziar, sau pe pagina web a săptămânalului)

Atașez aici accesul electronic prin intermediul căruia puteți citi întregul ziar: https://drive.google.com/file/d/0ByA7Kci8VpxBTllaamgza2NHUzA/view?usp=sharing

O vacanţă fotogenică!

 

gVara lui 2014 am petrecut-o în Italia! O ţară frumoasă, îmbibată cu miros de munte şi de mare, şi înfrumuseţată cu fundalurile verzi care împrejmuiesc din toate părţile castelele şi centrele istorice în care fiecare pietricită are istoria sa.

Bologna a fost prima destinaţie cu care am început vara. Denumit „orașul roșu” pentru culoarea acoperișurilor și fațadelor sale, Bologna este un orăşel frumos şi curat pe care nu trebuie să-l ratezi când călătoreşti în Italia. Mie mi-a rămas în memorie datorită arhitecturii de poveste şi străzilor bine îngrijte. În piazza Magiore (unde trebuie să mergi în primul rând!) vezi Fontana del Nettuno – simbol al oraşului (statuie realizată din bronz şi cu o înălţime de 3,20 m) şi alte minunăţii arhitecturale.

Această prezentare necesită JavaScript.

Dacă vizitezi Bologna este musai să vezi biserica Madonna di San Luca. Se află pe o colină din apropierea oraşului şi trebuie să urci un drum de 3,5 km până ajungi la ea, prin Arco del Meloncello (de la stadion faci primul drum la dreapta). De acolo, de sus, oraşul ţi se aşează la picioare!

Această prezentare necesită JavaScript.

Din Bollogna până în Torino ajungi cu trenul în doar 3 ore. Eu am luat trenul din două motive: 1. Este mai ieftin (doar 55 euro biletul) şi 2. Este mai ecologic decât alte mijloace de transport, din punct de vedere al cantităţii reduse de CO2 emise în atmosferă.

Despre aventura la Torino am scris  şi aici!

Basilica di Superga şi Abazzia Sacra di San Michele sunt alte două minunăţii pe care trebuie să le vezi în acest oraş.

Basilica di Superga (construită în 1717) se află pe colina cu acelaşi nume şi este un preţios punct de atracţie pentru turiştii care vor să vadă monumentul ridicat în memoria victimelor accidentului de la 4 mai 1949, când un avion al companiei Avio Linee Italiane s-a prăbuşit pe dealul Superga şi au murit toţi cei 31 de pasageri care erau la bord (membrii echipei de fotbal Torino A.C., jurnaliştii care îi însoţeau şi echipajul avionului).

Basilica di Superga

Basilica di Superga

Această prezentare necesită JavaScript.

Pe Alpii din regiunea Sant’Ambrogio di Torino se ridică Abazzia Sacra di San Michele, a cărei construcţie a început la sfârşitul secolului X şi care constituie un monument simbol important al Italiei.

Din Collegno faci corso Francia cu maşina şi în mai puţin de o oră eşti la Sacra di San Michele! Aici sunt privelişti pe care trebuie să le vezi!

5

Abazzia Sacra di San Michele

Această prezentare necesită JavaScript.

Torino este un oraş frumos şi plin de sărbătoare în orice zi a săptămânii! Iar dansul e distracţia principală când te afli pe o stradă pietonală!

Mai multe week-end-uri din august le-am petrecut la Viverone. O localitate pe care eu o numesc „Paradisul verde”! Tot aici se află şi lacul cu acelaşi nume.

Viverone este o zonă liniştită şi relaxantă, cu coline şi căsuţe mici cu acoperişuri roşii. Castelele şi monumentele istorice de aici conferă un plus de pitoresc ţinutului, iar turiştii şi localnicii se îmbulzesc pe malul lacului ca să prindă peşte sau raci, ca să se plimbe cu barca sau să admire lebedele, răţuştele, caii de toate culorile, măgarii şi poneii albi.