”Hoțul de cărți” în topul lecturilor de vară

Vă salut, dragilor!

Din lipsă de timp, nu prea am postat pe blog în ultima vreme. Revin însă cu o listă a cărților pe care le-am citit vara asta. Unele vi le las în pdf, poate găsiți titluri, printre ele, care să vă facă cu ochiul.

  1. Hoțul de cărți de Marcus Zusak pdf
  2. Bântuiții de Chuk Palahniuk;
  3. Invizibil de James Patterson;
  4. Povești pentru adulți de Aurelian Silvestru;
  5. Femei albastre de Gheorghe Crăciun:
  6. Mincinoșii de E. Lockhart pdf 
  7. Charlotte Bronte – Villette pdf
  8. Charlotte Bronte, Jane Eyre pdf
  9. Emil CIORAN. Cartea Amagirilor
  10. Emil Cioran. Amurgul gindurilor
  11. Marc Levy, Te Voi Revedea
  12. Marc Levy, Hoțul de umbre;
  13. Musso, Fata de hârtie;
  14. Musso, Salvează-mă;
  15. Musso, Vei fi acolo;
  16. Toate cărțile de Carlos Ruiz Zafon
  17.  Toate cărțile de Octavian Paler

 

 

#singurinintuneric #fanbookphoto #2015novel #marianaraileanu

A photo posted by Mariana Raileanu (@marianaraileanu) on

 

Lecturi plăcute să aveți!!!

#MarianaRaileanu #august2016 #Chișinău

A photo posted by Mariana Raileanu (@marianaraileanu) on

Carlos Ruiz Zafon și cele mai bune din cărțile sale în format pdf

Carlos Ruiz Zafon este descoperirea mea de anul trecut și continuă să fie pe primele locuri în topul scriitorilor preferați.

Am colecția lui întreagă de cărți în bibliotecă și pe unele din ele le-am citit de 2-3 ori (Umbra vântului; Prizonierul cerului).

Cărțile ce urmează, în format pdf, sunt pentru admiratorii C.R.Z. în special!

Lectură utilă!

Carlos Ruiz Zafon – Umbra Vantului

Carlos Ruiz Zafon – Prizonierul cerului

Carlos Ruiz Zafon – Jocul ingerului

 

”Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu în 20 de citate

Grație romanelor ”Patul lui Procust” și ”Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, Camil Petrescu este, în mod cert, fruntaș în lista mea cu scriitori români preferați!

descărcare

Am selectat, din fenomenalul roman ”Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, 2o de citate pe care vi le pun la dispoziție întru a vă incita curiozitatea și a vă ispiti să citiți cartea, dacă cumva n-ați făcut-o încă:

  1. „Mă cuprindea o nesfârşită tristeţe văzând că nici femeia asta, pe care o credeam aproape sulfet din sufletul meu, nu înţelegea că poţi să lupţi cu îndârjire şi fără cruţare pentru triumful unei idei, dar în acelaşi timp să-ţi fie silă să te frămânţi pentru o sumă, fie ea oricât de mare, să loveşti aprig cu coatele”;
  2. „Orice iubire e ca un monoideism, voluntar la început, patologic pe urmă”;
  3. „Dragostea-i frumoasă tocmai pentru că nu cunoaşte nici o silnicie. E preferinţă sinceră. Nu poţi să-mi impui să te iubesc cu sila”;
  4. „Femeia înşeală numai pe cel pe care-l iubeşte, pe ceilalţi îi părăseşte pur şi simplu”;
  5. „Să simţi că lumea e fără margini, că suntem atât de mici, că frumuseţea are pete și e trecătoare, că dreptatea nu se poate realiza, că nu putem şti niciodată adevărul”;
  6. „Se pot despărţi aşa uşor doi amanţi? Un bandaj aplicat prea multe zile pe o rană şi se lipeşte pe ea de nu-l poţi desface decât cu suferinţe de neîndurat… dar două suflete care s-au împletit… au crescut apoi laolată?”;
  7. „E îngrozitoare uneori această putere a unei singure propoziţiuni, în timpul unei convorbiri normale, ca să pornească dintr-o dată măcinarea sufletească, aşa cum din zecile de combinaţii cu şapte litere ale unui lacăt secret, una singură deschide spre interior”;
  8. „Fiecare credem că femeia care ne iubeşte are, păstrate pentru noi, anumite gesturi de mângâiere şi frumuseţe, gesturi cărora noi le dăm un anume înţeles şi nu e o suferinţă crâncenă să vedem că le are şi pentru altul”;
  9. „Totdeauna indiferența este ideologică și amabilă, prezentată sub unghiul actualității și cu caracter strict personal”;
  10. „Şi, în organizarea şi ierarhia conştiinţei mele, femeia mea era mai vie şi mai reală decât stelele distrugător de uriaşe ale căror nume nu-l ştiu”;
  11. „Orice aş face, eu nu pot descrie decât propriile mele senzaţii, propriile mele imagini. Eu nu pot vorbi onest decât la persoana întâi”;
  12. „Am sărutat-o chiar pe această femeie care nu mai era a mea, era a morţii şi am privit-o cu indiferenţa cu care priveşti un tablou!”;
  13. „Totdeauna episcopii au fost de acord cu femeiuştile frumoase”;
  14. „Atenţia şi luciditatea nu omoară voluptatea reală, ci o sporesc, aşa cum atenţia sporeşte durerea de dinţi”;
  15. „Era o suferinţă de neînchipuit, care se hrănea din propria ei substanţă”;
  16. „Nu se poate susţine stupiditatea că nu există cauze şi adevăruri care să merite să te pasionezi pentru ele, că totul e relativ şi indiferent, în raport cu… eternitatea. Totdeauna indiferenţa asta ideologică şi amabilă, prezentată sub unghiul veşniciei, ascunde mici aranjamente făcute sec, sub unghiul actualităţii şi cu caracter strict personal”;
  17. „Bunătatea adevărată cere neapărat inteligenţă şi imaginaţie”;
  18. „De cele mai multe ori te obişnuieşti greu, la început, să-ţi placă femeia fără care mai târziu nu mai poţi trăi. Iubeşti întâi din milă, din îndatorire, din duioşie, iubeşti pentru că ştii că asta o face fericită, îţi repeţi că nu e loial s-o jigneşti, să înşeli atâta încredere. Pe urmă te obişnuieşti cu surâsul şi vocea ei, aşa cum te obişnuieşti cu un peisaj. Şi treptat îţi trebuieşte prezenţa ei zilnică. Înăbuşi în tine mugurii oricăror altor prietenii şi iubiri. Toate planurile de viitor ţi le faci în funcţie de nevoile şi preferinţele ei. Vrei succese ca să ai surâsul ei”;
  19. „Trebuie să se ştie că şi iubirea are riscurile ei. Că acei care se iubesc au drept de viaţă şi de moarte, unul asupra celuilalt”;
  20. „Nici un doctor nu are curajul să despartă corpurile celor născuţi uniţi, căci le-ar ucide pe amândouă”;
images

Camil Petrescu

 

Crezul literar al lui Camil Petrescu, exprimat în mod sugestiv în volumul de Versuri. Ideea. Ciclul morții, care are ca moto: Jocul ideilor e jocul ielelor:

Dar eu,
Eu am văzut idei…
(…)
Eu sunt dintre acei
Cu ochi halucinați și mistuiți lăuntric,
Cu sufletul mărit
Căci am văzut idei.

Iar acum romanul în pdf:

”Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu pdf

 

 

 

Scriitoarea care a găsit „chimia” între litere și cifre

Un interviu călduț, pentru zdg.md, despre romanul ”Singur în întuneric”, inspirație și planuri de viitor.

Aticolul integral aici

„Sin­gur în întu­ne­ric” este un roman des­pre tineri, des­pre tră­i­rile, emoţi­ile şi încer­că­rile pe care le tră­iesc aceş­tia după ple­ca­rea părinţi­lor peste hotare. Tânăra autoare, Mari­ana Răi­leanu, a atins cea mai sen­si­bilă pro­blemă a soci­tăţi con­tem­po­rane, migra­ţia: ple­ca­rea părinţi­lor şi pro­ble­mele cu care se con­fruntă copiii rămaşi acasă.

12195825_998792276829129_8662253039312255284_n

– Când ai înce­put să scrii? Ce te-a moti­vat să începi să scrii?
– Poe­zii scriu de când eram elevă. Mă inspira orice: o melo­die fru­moasă, zgo­mo­tul pică­tu­ri­lor de ploaie săru­tând asfal­tul, ima­gi­nea dintr-o carte, un pom, o pia­tră, o per­soană cu o anu­mită fizio­no­mie, un ano­timp, o pere­che de cuvinte, un sen­ti­ment. La proză am tre­cut mai târ­ziu. În cadrul ate­li­e­ru­lui de cre­a­ție pe care l-am avut la facul­ta­tea de jur­na­lism, am avut cura­jul să scriu câteva capi­tole dintr-un roman și să le pre­zint pro­fe­so­ru­lui. Nico­lae Dabija a apre­ciat tex­tul și a publi­cat un frag­ment în săp­tămâ­na­lul „Lite­ra­tura și Arta”. Gra­ție imbol­du­lui pe care mi l-a dat ulte­rior, m-am ambi­țio­nat să mun­cesc serios la roma­nul meu și ast­fel să-mi înde­pli­nesc unul din cele mai fru­moase visuri!

– Deci, Nico­lae Dabija, este men­to­rul tău care te-a încu­ra­jat să scrii?
– Da. Este foarte impor­tant să ai un men­tor, mai ales dacă ești la ince­put de drum. Un om capa­bil să te citească prin­tre rân­duri, cum s-ar spune.

– Cum a apă­rut ideea pri­mu­lui tău roman „Sin­gur în întu­ne­ric?”
– Idei pen­tru romane vin din orice și de ori­unde. Mai difi­cil e să le dezvolți, să cre­ezi din aces­tea ceva care să merite. Subiec­tul roma­nu­lui ține de isto­ria unei fami­lii obiș­nu­ite, ca multe altele din Mol­dova, unde unul din părinți este nevoit să plece la muncă peste hotare pen­tru a-și putea între­ține fami­lia, iar cel de-al doi­lea părinte crește sin­gur un copil. E o pro­blemă actu­ală în țara noas­tră. Și dure­roasă. Am con­si­de­rat că acesta este un subiect mai puțin abor­dat în lite­ra­tura basa­ra­beană con­tem­po­rană, în ciuda mate­ri­a­lu­lui amplu exis­tent, și că pune o sumă de între­bări la care se merită de con­tem­plat, ana­li­zat și găsit solu­ții.

– De unde a venit ideea titlu­lui?
– Pro­ta­go­nis­tul roma­nu­lui, Rareș, care crește într-o fami­lie pre­cum cea amin­tită adi­nea­uri, trece în viața sa prin încer­cări pe care nu orice tânăr de vâr­sta lui poate să le aibă. Să tră­i­ască de mic departe de părinți pre­su­pune să-și for­meze pe cont pro­priu o edu­ca­ție și o per­so­na­li­tate. Unii, în ase­me­nea con­di­ții, pot să-și for­ti­fice carac­te­rul și să devină exem­ple, alții, din con­tra, pot să decadă într-un hal demn de milă. Întu­ne­ri­cul, în cazul lui Rareș, sem­ni­fică lipsa spe­ran­ței la o răs­cruce de dru­muri, încre­de­rea slabă în sine sau în semeni, gân­duri la gra­nița între fru­mos și urât. Ale­ge­rile pe care le va lua în acest con­text și felul cum va trece peste impe­di­mente ne va arăta cel fel de om a cres­cut în lipsa părin­ți­lor.

– Ai avut și tu de sufe­rit în urma migră­rii părin­ți­lor, fapt care te-a moti­vat să scrii des­pre aceasta?
-Și la mine în fami­lie unul din părinți este ple­cat peste hotare. Mulți din­tre pri­e­te­nii mei au, de ase­me­nea, unul din părinți sau ambii ple­cați peste hotare. Și la facul­tate am avut colegi în ase­me­nea situ­a­ție. Din aceste per­spec­tive am avut posi­bi­li­tate să văd rezul­tate dife­rite în for­ma­rea tine­ri­lor ca efect al migră­rii părin­ți­lor.

– Știu că ai stu­diat la ULIM, Jur­na­lism și Sti­ințe ale Comu­ni­cari, dar ai absol­vit și Facul­ta­tea de Ști­ințe Eco­no­mice. Cum se împacă cifrele cu cuvin­tele?
-Mulți mi-au pus această între­bare. Pro­ba­bil pen­tru că oame­nii văd între ști­in­țele eco­no­mice și cele uma­niste o dife­rență mai mare decât este. De fapt mulți scri­i­tori cu nume noto­rii din isto­ria uni­ver­sală au făcut școli care au puține tan­gențe cu lumea sub­tilă și abso­lut fer­me­că­toare a cuvân­tu­lui. Au și cifrele o muzică a lor. Un mis­ter ispi­ti­tor, care nu te mai lasă dacă-i pătrunzi esența. În cazul meu scri­sul este ceva indis­pen­sa­bil, vital ca și aerul, ceva inde­pen­dent de rolul jucat în soci­e­tate, fie că este de jur­na­list, eco­no­mist sau alt­ceva.

– La moment te afli peste hotare, în Ita­lia, este doar o esca­padă pen­tru a te inspira pen­tru urmă­toa­rele opere lite­rare, ori te gân­dești să rămâi defi­ni­tiv?
– Roma­nul „Sin­gur în întu­ne­ric” l-am scris în atmosfera mol­comă și caldă a Bolog­niei, în pri­mă­vara când împli­neam 23 de ani. Al doi­lea roman îl scriu fiind tot în sânul fami­liei, de această dată în Torino. E un sen­ti­ment fru­mos să scriu ală­turi de per­soa­nele care îmi sunt dragi, care mă sus­țin și mă încu­ra­jează cel mai mult. Foarte curând voi reveni în țară pen­tru pre­gă­ti­rile suc­ce­soare eta­pei de scri­ere a căr­ții. Și aici urmează par­tea cea mai deli­cată, mai puțin ușoară. Căci să scrii un roman e abia înce­pu­tul, să nego­ciezi cu edi­tu­rile și libră­ri­ile e muncă într-adevăr nu din­tre cele mai plă­cute. Dar ambi­ția și per­se­ve­rența remu­ne­rează efor­tul mun­cii cu un rezul­tat pe măsură!

-În vii­tor unde te vezi, în Mol­dova sau ale­gii totuși Ita­lia?
-În Mol­dova, desi­gur. În Chi­și­nău am lucrat o peri­oadă de timp în presa scrisă, după facul­tate, apoi m-am repro­fi­lat rapid în con­ta­bi­li­tate. Inten­țio­nez să mă rein­te­grez în ace­lași dome­niu curând după sosi­rea în țară și publi­ca­rea celui de-al doi­lea roman.

-Ce sur­prize lite­rare pre­gă­tești de acestă dată pen­tru citi­tori și ce subiecte dorești să atingi?
-Rămân la proză, evi­dent, și urmă­toa­rea carte pe care o scriu este tot un roman. De această dată scriu un thri­l­ler cu ele­mente de fan­tas­tic și detec­tiv, așa cum sunt genuri mai aproape de sufle­tul meu. Din această ramură, mă inspiră enorm scri­i­tori pre­cum Aga­tha Chris­tie, Ste­phen King, James Peter­son, Teresa Solana și alții. Deo­a­rece va fi un detec­tiv, e de la sine înțe­les că orga­nele legii vor lupta împo­triva fap­te­lor ili­cite între­prinse de varii subiecți. Mai multe deta­lii în acest sens voi da mai târ­ziu.

-Că tot ai enu­me­rat pro­za­to­rii pre­fe­rați din lite­ra­tura uni­ver­sală, care sunt scri­i­to­rii români care te inspiră și îi citești?
-Citesc, admir și urmă­resc poe­tii, pre­cum și pro­za­to­rii lan­sați recent în lumea fru­moasă a lite­re­lor basa­ra­bene, pre­cum Lilia Calan­cea, Zina Zen, Tatiana Țîbu­leac, Crina Popescu. Dar patima mea cea mai mare o for­mează scri­i­to­rii pe care i-am des­co­pe­rit și îndră­git încă de pe vre­mea lice­u­lui: Octa­vian Paler, Liviu Rebreanu, Mir­cea Eli­ade, Camil Petrescu, Nico­lae Esi­nencu, Emil Cio­ran și mulți alții.

-Care a fost feedback-ul citi­to­ri­lor după publi­ca­rea roma­nu­lui „Sin­gur în întu­nerci”?
-Am fost foarte feri­cită să pri­mesc cuvinte de laudă de la nume sonore din lite­ra­tura țării noas­tre, fapt ce mă ambi­țio­nează și îmi crește ari­pile cel mai mult. De la citi­to­rii tineri feedback-uri pri­mesc diverse. Unii din­tre ei, con­si­de­rând că n-am spus tot ce am vrut în acest roman, mă îndeamnă să con­ti­nui cu volu­mul doi. E un sen­ti­ment plă­cut și în ace­lași timp, moti­vant. Până la urmă feedback-urile con­ti­nuă să vină, și asta e cel mai impor­tant.

Interviu realizat de Viorica Tcaci

Top 10 cele mai vândute cărți ale anului 2015

Oamenii Moldovei citesc; citesc cărți bune, și asta mă bucură.

Topul vânzărilor de carte din Librăriile Cartier pentru anul 2015 ne demonstrează predilecția consumatorilor pentru literatura autohtonă mai mult decât pentru cea străină. Vedem lista publicată de directorul Editurii Cartier, Gheorghe Erizanu, cu top 10 cele mai vândute cărți:

cop_frunze_rosu-368x530

  1. „Chișinăul nostru necunoscut” de Iurie Colesnic. Editura Cartier, 2015
  2. „Frunze de dor” de Ion Druță. Editura Cartier
  3. „Singur în fața dragostei” de Aureliu Busuioc. Editura Cartier
  4. „Rusia la răspântie” de Oleg Serebrian. Editura Cartier
  5. „Portretul lui Dorian Gray” de Oscar Wilde. Traducere de Radu Tătărucă. Editura Cartier
  6. ”Povara bunătății noastre” de Ion Druță. Editura Cartier
  7. ”Țesut viu. 10 x 10” (Ediția a II-a) de Em.Galaicu-Păun. Editura Cartier
  8. ”Teatru” de Constantin Cheianu. Editura Cartier
  9. ”Maestrul și Margarita” de Mihail Bulgakov. Traducere de Vsevolod Ciornei. Editura Cartier
  10. ”Zeul absent” de Marius Lazurcă. Editura Cartier

Tatiana Țîbuleac, Omul Anului 2015 în Literatură

Autoarea „Fabulelor moderne”, Tatiana Țîbuleac, a fost desemnată ”Omul Anului 2015 în Literatură”, într-un top al revistei ”VIP magazin”. Pe locurile doi și trei s-au clasat Emilian Galaicu-Păun (Arme grăitoare, iunie 2015) și, respectiv, Vitali Cipileagă, autorul cărții „De vorbă cu Emma”, lansată în luna noiembrie a aceluiași an.

abc

Din clasament mai fac parte(în ordinea locurilor ocupate):

– Iulian Ciocan (romanul ”Iar dimineața vor veni rușii”);
– Victor Țvetov (romanul ”În lipsa unor lucruri importante”);
– Zina Zen (cartea de poezie ”It’s complicated”);
– Doina Lungu (romanul ”Simfonia unui criminal);
– Augustina Șiman (”Cămașa lui”, proză scurtă);
– Aura Maru (”Du-te free”);
– Igor Ursenco (”Poetic Incorect”);
– Maria-Paula Erizanu (”Ai grijă de tine”);
– Maria Pilchin (”Poeme pentru Ivan Gogh”);
– Radmila Popovici (”Unicat”);
– Doru Ciocanu(”Dicționar auafed 2”);
– Lilea Calancea (”Regina nopții”);
– Andrei Țurcanu (”Verde Regal”);
– Arcadie Suceveanu (”Ferestre stinse de îngeri”);
– Vasile Ernu (”Sectanții”);
– Dumitru Crudu (”Strigătele de sub apă” și ”La revedere, tată”);
– Vitalie Ciobanu (”Scribul în grădina fermecată”);
– Moni Stănilă (”Colonia fabricii”);
– Mihail Vakulovski (”Tovarăși de cameră, doctorand la București”);
– Fion Golden (”Umbra subconștientului”);
– Aurelia Borzin (”De-ale viețuitoarelor”).

Evenimentul festiv de decernare a premiilor ”Omul Anului 2015” va avea loc în data de 5 februarie 2016, în direct pe Privesc.eu.

 

Povestea unei învingătoare în lupta cu destinul în noul roman al lui Ion Deaconescu!

În anul 2015, la Editura pentru Literatură și Artă a mai apărut o carte! Una fermecătoare, semnată de Ion Deaconescu și intitulată „Povestea continuă”. Romanul de 120 pagini al autorului menționat relatează istoria cutremurătoare a unei tinere care descoperă, atunci când era cea mai tânără, cea mai fericită, cea mai frumoasă, că e atinsă de o boală nemiloasă. E femeia care așteaptă într-o aversă ca dintr-o clipă în alta să fie lovită de fulger. Aversa e boala cu care încearcă să coabiteze, tolerându-se reciproc.

page

„Povestea continuă” de Ion Deaconescu

Acest roman este unul de viață. De luptă pentru viață, mai exact.
De tristețe.
De suferință.
De resemnare, pe alocuri.
Și nu în ultimul rând, de speranță.
Lupta interioară a eroinei molipsește, te face să-ți încrețești fruntea de neliniște și să te rogi în gând ca autorul să fie milostiv cu ea și să-i dăruiască, la finalul cărții, o gură de aer mai mult. Titlu cărții să fie pentru protagonistă o promisiune de bine: acesta să-și continuie viața fără povara spinului ce-i erodează trupul, să nu mai fie „un copac uscat de tristețe”, ci să înflorească bogat și promițător, cum este potrivit unei fete de vârsta ei.

Un roman bine scris (pentru care recunoștință autorului!), împodobit maiestuos cu metaforă și frumos! Las vouă câteva din însemnările mele din carte spre lectură!

  • De multe ori mă gândesc cât de naivi sunt oamenii, inconștienți și agresivi în prostia lor de a face  ceea ce n-ar trebui să facă: să mintă, să mănânce până le plesnește burta, să cumpere nimicuri, să se certe, să urască, să piardă vremea, să fie egoiști. Habar n-au când înmuguresc pomii, când înfloresc magnoliile, când apare curcubeul ori asfințește soarele. Nici nu văd că le cresc fetele și băieții, că s-a scumpit viața, că nevasta ori bărbatul a încărunțit;
  • Doar o mare suferință te face să simți că există zi și noapte, că lumina nu e la fel dimineața ori după-amiază, și nici pâinea ce refuză să intre în gură;
  • Mă doare mereu că ne împrejmuim cu gard ghimpat, mai ales în dreptul inimii și mâinile destrăbălate au uitat ce-nseamnă un buchet de flori, fiind tot mai pustiu pe la sărbători și, vorba poetului, „viața, te bagă-n mă-ta, de curvă.”;
  • Te rog, Doamne, mai naște-mă o dată, de două, de trei ori, până când mă vei binecuvânta să fiu lumânare ori clopot, chemând la rugăciune. Fă să curgă lumina în carnea-mi mucegăită, în ochii ce uneori mi-au fost de prisos, în palma sfioasă ce-a uitat să mângâie. Să simt în juru-mi parfumuri neștiute de nimeni, semn că ai trecut pe lângă mine;time-1
  • Privesc prin fereastra cu flori de gheață cum ninge, calm și indiferent, ca și când cerul și-a slobozit toți fulgii de nea dintr-o pernă uriașă, cât lumea. Zăpadă pufoasă ce acoperă toată mizeria universului;
  • Mamă, să-mi haina cu care să-mi învelesc durerea și urletul, în frigul care sapă floare de gheață pe obrazu-mi înfierbântat!;
  • Știam, eram conștientă că voi arde precum o lumânare, că nu reziști mult timp spălându-te pe față cu rouă de pelin, într-un război nedeclarat cu tine însăți, o dată și-o dată inima înnegrită de prea multă fericire și suferință se va opri ori va exploda când te-aștepți mai puțin;
  • Dacă în ecou regăsești revolta tăcerii, în acea imagine de nedescris s-a concentrat o siferință imensă, grea, împovărătoare. A-ți contempla brusc chipul schimonosit de o astfel de boală e ca și când ai primi, pe neașteptate, o lovitură în moalele capului și-ți pierzi cunoștința, intrând într-o pâclă din care n-ai cum să ieși. O beznă , un hău neguros;
  • Mă învinovățesc de păcate imaginare, drumul de altădată intră într-o altă noapte, în spatele trecutului, amintirile, în față, viitorul incert, pentru că, așa cum spunea cineva, „spre dincolo nu este zare, nerod cine-ntr-acolo cată”;
  • Voi lăsa umbra să viseze, iar pe capul pustiit, o stea, steaua mea de veghe, va străluci calmă, la vârsta deplinei iubiri. Iar timpul nu va mai avea timp, pe dinafară, pe dinăuntru, ceasornic de șoaptă al destinului. Privesc prin geamul întredeschis și dintr-o dată mi-a dispărut frica, iar cea dintâi silabă a dragostei de-abia se face auzită. În rest, doar eu, fără perucă, călcând desculță pe sârma ghimpată a zilei. A câta?;
  • Mâine nu garantează nimic, nu asigură în niciun fel sinele tulburat de zăpadă ori de începutul ierbii, nu e nici referențial, nici măcar afectiv în vreun fel;Speranța-i-cea-mai-frecventă-și-aprigă-iluzie-dar-singura-care-nu-moare-niciodată
  • Și-atunci, doar atunci, din sângele și oasele tale, din orice îmbucătură, vei înțelege cât de fragil este acest azi, că mâine este doar ceva în șiragul de chei, ajuns de prisos sau că te afli pe un peron de gară slută, călător oarecare, ce nu știe ce tren va lua. Un tren care nu va mai opri niciodată, nicăieri;
  • Nu m-am întrebat vreodată ce sunt oamenii, ce fac ei, unde se duc, cine sunt? Îi privești cîteva clipe, dar ce fac ei în restul timpului? Intră, ca niște animale fugărite, în camere, în clădiri, în autobuze, în trenuri obosite de-atâția călători, în metrou, în cârciumi, în grotele singurătății. Se grăbesc mereu, nu se salută, nu-și spun pe nume, nu-și strâng mâinile. Aleargă, aleargă întruna;
  • Nu vă grăbiți să credeți în liniștea oamenilor și-n tăcerea frunzelor nemișcate. E de-ajuns o clipă, una doar, când vorba ori boarea se transformă, pe neașteptate, în furtună;
  • Eu niciodată nu mi-am vândut lacrimile, mai bine zis nu le-am înstrăinat, nu le-am transferat altora, dar mi-au rămas intacte visele, vise sigilate, tot chemând ce n-am văzut și avut până-n prezent, acel semn izbăvitor, adică vestea cea mare spre a-mi lumina și preschimba chinul într-o nouă speranță;

Așadar, recomand din inimă acest roman. În Republica Moldova îl găsiți la un preț de 57 lei la librăriile Pro Noi.