Limba română

abcdCâți în țara asta sfântă –
Moldovioara mea de dor,
Limba n-o mai plâng, ci-o cântă
Ca pe-un imn nemuritor?

Cine-n în țara asta lină,
Cu pomi verzi și dealuri mii,
Le mai spune la copii
Că limba noastră e română?

„Voi grăiți moldovenește”,
Ne zic ei și râd în cor
Iar noi, întregul popor
Plecăm capul, și orbește
Acceptăm cuvântul lor.

Docili, ne trădăm iubirea –
Prunc român ce nu mai crește,
Căci semnăm voit pieirea
Graiului ce ne unește.

(Publicat în Literatura și Arta, nr.51, 17 decembrie 2015)

Anunțuri

Patria mea

10299940_759046600814971_6718066302992106995_nPe un pod îngustat
de dureri trecătoare,
Unde un vis de naște
Și altul moare,
Unde-un suspin rodește
O mare de suspine
Și o stea care cade
Crește flori din ruine,
Unde se roagă zări
Și iarba dansează,
Unde nicăieri în lume –
O limbă mai frumoasă,
Unde visele nasc
Dimineți cu noroc
de unde mulți pleacă,
dar mereu se întorc…
O urmă de verde
sub un cer răsare:
un soare cu suflet –
O patrie mare!

Oglinda

oglindaS-a uitat în oglindă într-o dimineață –
Atâta frumusețe și-a închipuit
că-i dansează pe față
încât a-ncremenit.

…și atât de mult s-a iubit
în acel singur ceas
încât s-a răstit și la lună,
în seară,
cerându-i să plece,
urlându-i să dispară,
s-o lase…

***

S-a uitat peste ani în aceeași oglindă,
și pentru că nu-i mai arăta adevărul
a trântit-o-n pământ.
n-a mai suflat un cuvânt…
…lunii, când a ieșit,
și pentru că timpul a trădat-o –
l-a părăsit,
înfipgându-și un an în suflet.

Frunze de tei

tumblr_m59o89QWoU1rvivlko1_500_large

Ce povești ați trăit, frunze de tei?
Ce povești vi s-au spus,

Ce povești au murit, frunze de tei?
Ce iubiri au apus?

Lângă voi bate vântu-n
astă noapte de gheață
Mă apasă pământul
Și mă schimbă la față.

Ce suspine șoptiți, frunze de tei?
Ce destine-ați unit,

În ce limbă vorbiți, frunze de tei?
Lângă cine-ați murit?

Pe lângă voi trec iubiri zi de zi,
când de iarnă, de vară,
Înc-o poveste ascultați, de-o fi
Să n-o uit pân’ să moară…