(Foto) Lansarea romanului „Singur în întuneric” la ULIM

Data de 13 noiembrie pentru mine a fost semnificativă! Întrucât pe 13 noiembrie mi-am lansat oficial romanul „Singur în întuneric”! La ULIM, universitatea ce mi-a dăruit cei mai mulți prieteni în cei patru ani de studiu, pe lângă cunoștințele teoretice și practice de specialitate acumulate.

page

La evenimentul meu au participat scriitorul Nicolae Dabija (care mi-a fost și profesor la facultatea de Jurnalism), Alexandru Moroșanu, Alexandru Bohanțov, Cristina Brumă, profesori, studenți, prieteni și membri ai familiei.

Aveți aici o parte din discursul meu la lansare:

Am avut emoții frumoase! Cum altfel? Unul din visurile mele cele mai mari s-a realizat! Mulțumesc tatei pentru că mi-a fost alături, pentru că m-a sprijinit la fiecare etapă pe care am parcurs-o până să-mi văd cartea în mână! El știe cât de mult îl iubesc!

Sergiu Răileanu. TATA!!!

Sergiu Răileanu. TATA!!!

Mulțumesc domnului Dabija, că a crezut în mine de la început și până la sfârșit! Că a fost răbdător să mă ajute să-mi realizez visul! Că m-a sfătuit, că m-a încurajat, că a fost primul care mi-a spus că manuscrisul meu poate fi publicat!

043

Nicolae DABIJA. Lansarea romanului „Singur în întuneric”

Mulțumesc domnului Alexandru Boanțov, că m-a ajutat să organizez acest eveniment!

034

Cristinicăi – cea mai bună prietenă și fata care a ținut cel mai sufletist discurs în cadrul lansării!

070

Cristina Brumă (stânga). Lansarea romanului „Singur în întuneric”

 

Anunțuri

Magică, toamna!

E incredibilă toamna din parcul de lângă casa mea! Plină de soare, de culoare, de aur! Atât de mult te învăluie în vraja ei încât uiți de toate grijile de pe lume, de toate nevoile! Ați văzut cât de frumos e cerul astăzi?

Eșiți afară și observați magia din jur! Umpleți-vă de viață și împărțășiți emoțiile voastre celorlalți!

O zi plină de viu să aveți! ❤
IMG_0657

a (1)

a (2)

a (3)

IMG_0673

IMG_0674

IMG_0690IMG_0693

Emoționant până la lacrimi. „Evin Sensin” – cel mai bun film turc urmărit vreodată

Leila și Iscander. O poveste de dragoste emoționantă până la lacrimi…

Dacă ești unul dintre cei care nu cred în dragoste, filmul „Tu ești casa mea” o să-ți înghețe toate suspiciunile și o să te facă să crezi că acest sentiment într-adevăr există. Dragostea care supraviețuiește oricărei încercări. Dagostea care rezistă. Care învinge…

evim_sensin_by_queenbg-d6cy7t5

Filmul a apărut în 2012, cu denumirea originală „Evin Sensin”.

Decepționată în dragoste, Leila se întoarce în casa părinților, unde tatăl ei o primește rece. Peste ceva timp, Leila se îndrăgostește din nou, de această dată de persoana potrivită, dar soarta îi scoate în cale încercări mai dificile decât s-ar fi așteptat. Împreună cu Iscander – noul iubit, trebuie să treacă peste o greutate care îi îngenunchează…

Eu am următit filmul de câteva ori și de fiecare dată mi-au dat lacrimile. Gizem Denizci este o actriță fenomenală! Știe să fie convingătoare, să smulgă din oameni atitudinea și emoțiile potrivite, să impresioneze. Pe mine m-a cucerit! Colegul ei de scenă în acest film, Oscan Deniz, este la fel de fermecător. Împreună fac o pereche frumoasă și reușesc să seducă publicul nu doar cu replicile și dialogurile bune, ci și cu înfățișarea de nota zece.

Eu vă recomand filmul din tot sufletul!

La mulți ani, scumpa mea mamă! Astăzi toate florile sunt pentru tine!

mama

MAMA!

TE IUBESC, scumpa mea, adorata mea, gingașa mea, minunata mea mamă!

Tu mi-ai dat aripi să zbor, m-ai ajutat să mă înalț și mi-ai dezvăluit la ureche secretul fericirii!

Tu ești ființa cu cel mai cald și curat suflet. Tu ai cei mai luminoși și pătrunzători ochi.

Tu ești credința mea, rugăciunea mea, lumina mea!

Eu am totul, mamă, pentru că te am pe tine!

Tu ești îngerul meu păzitor!

MULȚUMESC DOMNULUI CĂ MI TE-A DAT ȘI MĂ ROG LUI DE SĂNĂTATE PENTRU TINE!

LA MULȚI ANI, SCUMPĂ MAMĂ!

 mama flori

Nu, încă nu știu ce sfântă lege te-a plăsmuit așa

Cui să-i mulțumesc că am norocul să fii tu mama mea?

Zâmbești și , Doamne!, cât îmi placi!

Stai lângă mine, mamă

Și spune-mi ce mai faci!

Ești singurul om ce din iubire mi-ar fi iertat orice,

Tu m-ai învățat credința oarbă în vis și dragoste!

Și când cu viața nu mă împac

Stai lângă mine, mamă, și spune-mi ce să fac.

(Îți dedic, scumpă mamă, versurile din cunoscuta melodie de mai sus! Te iubesc mult, te cuprind cu dragoste și sunt alături de tine!)

Trei, doi, unu…

Nostalgiile vin ToAmNa, îți îngenunchiază în poală și îți cer să le spui povești. Sunt mereu aceleași, desprinse din ducele amărui al neliniștilor sufletești, prietene bune la confesiuni și părți din tine care te fericesc sau viceversa.

toamna

 

Fiecare din noi are câte un anotimp, separat de cele patru, dar cu elemente definitorii din toate, care îl reprezintă. Pentru cineva este anotimpul primei iubiri, pentru cineva – anotimpul când s-a descoperit sau a descoperit care e rolul lui pe pământ, pentru cineva e anotimpul când a fost fericit pentru prima dată cu adevărat.

Mulți din noi încă nu și-au descoperit anotimpul. Îl caută cu înverșunare și se prea poate să nu îl găsească toată viața. Nu știu dacă aceștia sunt fericiți „ca toată lumea” sau plâng noaptea în pernă. Cert e că până nu îți descoperi/înțelegi/recunoști/construiești anotimpul, te înglozi în incertitudini și te amăgești cu o fericire actoricească, de scenă. O fericire care nici nu te întregește, nici nu te omoară. Și nu este nimic mai periculos decât să fii/rămâi constant, decât să nu trăiești precum se spunea într-un film: „Aici, pe pământ, trebuie să ai parte de cea mai bună viață.”

Mariana Raileanu toamna

Anotimpul meu nu este niciunul din cele patru pe care le cunoșteți. Este altul. Unul deosebit. Cu nuanțe de pace și culori calde, cu miros de leagăn și cântec de greier, cu amurguri care se cufund în valuri verzi ca să te răsfețe cu gingășie.

Înainte să vină iarna, pentru că a început numărătoarea inversă, îmi las nostalgiile în seama timpului și respir dragostea! Anotimpul în care mă simt acasă.

Muncă, cărţi şi sărbătoare

Aşa s-a întâmplat că de ziua oraşului m-am pricopsit cu câteva cărţi noi! M-am dus în Piaţa Marii Adunări Naţionale împreună cu buna mea prietenă Cristina, ca să ne bucurăm alături de oameni de bunătăţurile împânzite de-a lungul bulevardului Şrefan cel Mare şi să facem un mic articolaş pentru următorul număr al cotidianului „Evenimentul zilei”. Banii pe care-i aveam cu noi erau destinaţi din start pentru cărniţa rumenită frumos şi sărmăluţele calde care au învăluit cu mirosul lor toată inima oraşului. Nu am ajuns să le gustăm însă, pentru că în scuarul Teatrului de Operă şi Balet „Maria Bieşu” am dat nas în nas cu cărţile de la PRO NOI!

Ne-am zis că doar ne uităm peste titluri şi trecem mai departe! Dar n-a fost să fie. Demult vroiam o carte cu versurile lui Vieru, şi tocmai mi-a căzut una în faţa ochilor: „Limpede ca lacrima”. Apoi mi-am amintit că vroiam şi „Portretul lui Dorian Gray” de Oscar Wilde, şi o carte de nuvele de F. Scott Fitzgerald. Preţurile au fost destul de „bunicele”, chiar dacă vânzătoarea ne încălzea urechile cu cele 10% reducere!

CIMG6992

Cristina s-a oprit la cărţile „Eu sunt Malala” de Malala YOUSAFZAI (cea mai tânără câştigătoare a premiului Nobel pentru pace, 2014) şi „Cu sânge rece” de Truman Capote.

Am zis că fac schimb cu ea după ce termină cărţile de citit.

După asta am făcut pozele, am înregistrat câteva mesaje de la chişinăuieni pentru articolul nostru şi am plecat acasă. Dacă tot n-am reuşit să gustăm carnea în oraş, trebuia de urgenţă să o pregătim noi! Şi aşa am făcut!

Cristina zice că carnea s-a primit delicioasă, eu i-am spus că am reuşit să transmitem din gustul ei şi rândurilor pe care le-am scris! Aţi văzut numărul de miercuri al ziarului?

a

 

Şi ca să nu uităm de atmosfera din inima capitalei, unde s-au mutat, de ziua oraşului, o bucată din parcul Dendrariu, colecţia de dovlecei a lu nea Mihai, trasura trasă de cal alb, trenuţeţul pentru copii, casele de la ţară în miniatură, porţile oraşului şi muzica bună, las mai jos şi câteva fotografii de la eveniment! Să gustaţi cu plăcere!

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Tăcere

a

 

 

 

 

 

 

A venit ceasul rece din urmă,
îl simţi, ca şi mine, poete?
gânduri de ieri, indiscrete
în liniştea nopţii se curmă.

E liniştea nopţii în care
adevărul pictat în cuvinte
nu se ascunde, nu minte
ci falnic în lume răsare.

Masca luminii se farmă,
e ceasul în care tăcerea,
ca cea mai durută avere,
tresare ca focul din armă.

Pune-ţi lăcate, poete
la inima ta, chinuită,
să nu cazi în astă ispită,
căci lumea nu ştie să ierte.