Scriitoarea care a găsit „chimia” între litere și cifre

Un interviu călduț, pentru zdg.md, despre romanul ”Singur în întuneric”, inspirație și planuri de viitor.

Aticolul integral aici

„Sin­gur în întu­ne­ric” este un roman des­pre tineri, des­pre tră­i­rile, emoţi­ile şi încer­că­rile pe care le tră­iesc aceş­tia după ple­ca­rea părinţi­lor peste hotare. Tânăra autoare, Mari­ana Răi­leanu, a atins cea mai sen­si­bilă pro­blemă a soci­tăţi con­tem­po­rane, migra­ţia: ple­ca­rea părinţi­lor şi pro­ble­mele cu care se con­fruntă copiii rămaşi acasă.

12195825_998792276829129_8662253039312255284_n

– Când ai înce­put să scrii? Ce te-a moti­vat să începi să scrii?
– Poe­zii scriu de când eram elevă. Mă inspira orice: o melo­die fru­moasă, zgo­mo­tul pică­tu­ri­lor de ploaie săru­tând asfal­tul, ima­gi­nea dintr-o carte, un pom, o pia­tră, o per­soană cu o anu­mită fizio­no­mie, un ano­timp, o pere­che de cuvinte, un sen­ti­ment. La proză am tre­cut mai târ­ziu. În cadrul ate­li­e­ru­lui de cre­a­ție pe care l-am avut la facul­ta­tea de jur­na­lism, am avut cura­jul să scriu câteva capi­tole dintr-un roman și să le pre­zint pro­fe­so­ru­lui. Nico­lae Dabija a apre­ciat tex­tul și a publi­cat un frag­ment în săp­tămâ­na­lul „Lite­ra­tura și Arta”. Gra­ție imbol­du­lui pe care mi l-a dat ulte­rior, m-am ambi­țio­nat să mun­cesc serios la roma­nul meu și ast­fel să-mi înde­pli­nesc unul din cele mai fru­moase visuri!

– Deci, Nico­lae Dabija, este men­to­rul tău care te-a încu­ra­jat să scrii?
– Da. Este foarte impor­tant să ai un men­tor, mai ales dacă ești la ince­put de drum. Un om capa­bil să te citească prin­tre rân­duri, cum s-ar spune.

– Cum a apă­rut ideea pri­mu­lui tău roman „Sin­gur în întu­ne­ric?”
– Idei pen­tru romane vin din orice și de ori­unde. Mai difi­cil e să le dezvolți, să cre­ezi din aces­tea ceva care să merite. Subiec­tul roma­nu­lui ține de isto­ria unei fami­lii obiș­nu­ite, ca multe altele din Mol­dova, unde unul din părinți este nevoit să plece la muncă peste hotare pen­tru a-și putea între­ține fami­lia, iar cel de-al doi­lea părinte crește sin­gur un copil. E o pro­blemă actu­ală în țara noas­tră. Și dure­roasă. Am con­si­de­rat că acesta este un subiect mai puțin abor­dat în lite­ra­tura basa­ra­beană con­tem­po­rană, în ciuda mate­ri­a­lu­lui amplu exis­tent, și că pune o sumă de între­bări la care se merită de con­tem­plat, ana­li­zat și găsit solu­ții.

– De unde a venit ideea titlu­lui?
– Pro­ta­go­nis­tul roma­nu­lui, Rareș, care crește într-o fami­lie pre­cum cea amin­tită adi­nea­uri, trece în viața sa prin încer­cări pe care nu orice tânăr de vâr­sta lui poate să le aibă. Să tră­i­ască de mic departe de părinți pre­su­pune să-și for­meze pe cont pro­priu o edu­ca­ție și o per­so­na­li­tate. Unii, în ase­me­nea con­di­ții, pot să-și for­ti­fice carac­te­rul și să devină exem­ple, alții, din con­tra, pot să decadă într-un hal demn de milă. Întu­ne­ri­cul, în cazul lui Rareș, sem­ni­fică lipsa spe­ran­ței la o răs­cruce de dru­muri, încre­de­rea slabă în sine sau în semeni, gân­duri la gra­nița între fru­mos și urât. Ale­ge­rile pe care le va lua în acest con­text și felul cum va trece peste impe­di­mente ne va arăta cel fel de om a cres­cut în lipsa părin­ți­lor.

– Ai avut și tu de sufe­rit în urma migră­rii părin­ți­lor, fapt care te-a moti­vat să scrii des­pre aceasta?
-Și la mine în fami­lie unul din părinți este ple­cat peste hotare. Mulți din­tre pri­e­te­nii mei au, de ase­me­nea, unul din părinți sau ambii ple­cați peste hotare. Și la facul­tate am avut colegi în ase­me­nea situ­a­ție. Din aceste per­spec­tive am avut posi­bi­li­tate să văd rezul­tate dife­rite în for­ma­rea tine­ri­lor ca efect al migră­rii părin­ți­lor.

– Știu că ai stu­diat la ULIM, Jur­na­lism și Sti­ințe ale Comu­ni­cari, dar ai absol­vit și Facul­ta­tea de Ști­ințe Eco­no­mice. Cum se împacă cifrele cu cuvin­tele?
-Mulți mi-au pus această între­bare. Pro­ba­bil pen­tru că oame­nii văd între ști­in­țele eco­no­mice și cele uma­niste o dife­rență mai mare decât este. De fapt mulți scri­i­tori cu nume noto­rii din isto­ria uni­ver­sală au făcut școli care au puține tan­gențe cu lumea sub­tilă și abso­lut fer­me­că­toare a cuvân­tu­lui. Au și cifrele o muzică a lor. Un mis­ter ispi­ti­tor, care nu te mai lasă dacă-i pătrunzi esența. În cazul meu scri­sul este ceva indis­pen­sa­bil, vital ca și aerul, ceva inde­pen­dent de rolul jucat în soci­e­tate, fie că este de jur­na­list, eco­no­mist sau alt­ceva.

– La moment te afli peste hotare, în Ita­lia, este doar o esca­padă pen­tru a te inspira pen­tru urmă­toa­rele opere lite­rare, ori te gân­dești să rămâi defi­ni­tiv?
– Roma­nul „Sin­gur în întu­ne­ric” l-am scris în atmosfera mol­comă și caldă a Bolog­niei, în pri­mă­vara când împli­neam 23 de ani. Al doi­lea roman îl scriu fiind tot în sânul fami­liei, de această dată în Torino. E un sen­ti­ment fru­mos să scriu ală­turi de per­soa­nele care îmi sunt dragi, care mă sus­țin și mă încu­ra­jează cel mai mult. Foarte curând voi reveni în țară pen­tru pre­gă­ti­rile suc­ce­soare eta­pei de scri­ere a căr­ții. Și aici urmează par­tea cea mai deli­cată, mai puțin ușoară. Căci să scrii un roman e abia înce­pu­tul, să nego­ciezi cu edi­tu­rile și libră­ri­ile e muncă într-adevăr nu din­tre cele mai plă­cute. Dar ambi­ția și per­se­ve­rența remu­ne­rează efor­tul mun­cii cu un rezul­tat pe măsură!

-În vii­tor unde te vezi, în Mol­dova sau ale­gii totuși Ita­lia?
-În Mol­dova, desi­gur. În Chi­și­nău am lucrat o peri­oadă de timp în presa scrisă, după facul­tate, apoi m-am repro­fi­lat rapid în con­ta­bi­li­tate. Inten­țio­nez să mă rein­te­grez în ace­lași dome­niu curând după sosi­rea în țară și publi­ca­rea celui de-al doi­lea roman.

-Ce sur­prize lite­rare pre­gă­tești de acestă dată pen­tru citi­tori și ce subiecte dorești să atingi?
-Rămân la proză, evi­dent, și urmă­toa­rea carte pe care o scriu este tot un roman. De această dată scriu un thri­l­ler cu ele­mente de fan­tas­tic și detec­tiv, așa cum sunt genuri mai aproape de sufle­tul meu. Din această ramură, mă inspiră enorm scri­i­tori pre­cum Aga­tha Chris­tie, Ste­phen King, James Peter­son, Teresa Solana și alții. Deo­a­rece va fi un detec­tiv, e de la sine înțe­les că orga­nele legii vor lupta împo­triva fap­te­lor ili­cite între­prinse de varii subiecți. Mai multe deta­lii în acest sens voi da mai târ­ziu.

-Că tot ai enu­me­rat pro­za­to­rii pre­fe­rați din lite­ra­tura uni­ver­sală, care sunt scri­i­to­rii români care te inspiră și îi citești?
-Citesc, admir și urmă­resc poe­tii, pre­cum și pro­za­to­rii lan­sați recent în lumea fru­moasă a lite­re­lor basa­ra­bene, pre­cum Lilia Calan­cea, Zina Zen, Tatiana Țîbu­leac, Crina Popescu. Dar patima mea cea mai mare o for­mează scri­i­to­rii pe care i-am des­co­pe­rit și îndră­git încă de pe vre­mea lice­u­lui: Octa­vian Paler, Liviu Rebreanu, Mir­cea Eli­ade, Camil Petrescu, Nico­lae Esi­nencu, Emil Cio­ran și mulți alții.

-Care a fost feedback-ul citi­to­ri­lor după publi­ca­rea roma­nu­lui „Sin­gur în întu­nerci”?
-Am fost foarte feri­cită să pri­mesc cuvinte de laudă de la nume sonore din lite­ra­tura țării noas­tre, fapt ce mă ambi­țio­nează și îmi crește ari­pile cel mai mult. De la citi­to­rii tineri feedback-uri pri­mesc diverse. Unii din­tre ei, con­si­de­rând că n-am spus tot ce am vrut în acest roman, mă îndeamnă să con­ti­nui cu volu­mul doi. E un sen­ti­ment plă­cut și în ace­lași timp, moti­vant. Până la urmă feedback-urile con­ti­nuă să vină, și asta e cel mai impor­tant.

Interviu realizat de Viorica Tcaci

Anunțuri

(Foto) Lansarea romanului „Singur în întuneric” la ULIM

Data de 13 noiembrie pentru mine a fost semnificativă! Întrucât pe 13 noiembrie mi-am lansat oficial romanul „Singur în întuneric”! La ULIM, universitatea ce mi-a dăruit cei mai mulți prieteni în cei patru ani de studiu, pe lângă cunoștințele teoretice și practice de specialitate acumulate.

page

La evenimentul meu au participat scriitorul Nicolae Dabija (care mi-a fost și profesor la facultatea de Jurnalism), Alexandru Moroșanu, Alexandru Bohanțov, Cristina Brumă, profesori, studenți, prieteni și membri ai familiei.

Aveți aici o parte din discursul meu la lansare:

Am avut emoții frumoase! Cum altfel? Unul din visurile mele cele mai mari s-a realizat! Mulțumesc tatei pentru că mi-a fost alături, pentru că m-a sprijinit la fiecare etapă pe care am parcurs-o până să-mi văd cartea în mână! El știe cât de mult îl iubesc!

Sergiu Răileanu. TATA!!!

Sergiu Răileanu. TATA!!!

Mulțumesc domnului Dabija, că a crezut în mine de la început și până la sfârșit! Că a fost răbdător să mă ajute să-mi realizez visul! Că m-a sfătuit, că m-a încurajat, că a fost primul care mi-a spus că manuscrisul meu poate fi publicat!

043

Nicolae DABIJA. Lansarea romanului „Singur în întuneric”

Mulțumesc domnului Alexandru Boanțov, că m-a ajutat să organizez acest eveniment!

034

Cristinicăi – cea mai bună prietenă și fata care a ținut cel mai sufletist discurs în cadrul lansării!

070

Cristina Brumă (stânga). Lansarea romanului „Singur în întuneric”

 

Cristina Doba despre romanul „Singur în întuneric”

Vă învit să citiți o recenzie a romanului „Singur în întuneric” publicată de Clubul Cititoarelor Moderene:

***

images

“Toamna a început pentru Rareș în acel an și de atunci nu s-a mai sfârșit. La început l-a urmat ca un confident,ca o umbră tăcută și înțelegătoare, apoi, când ea a vrut, nu a mai lăsat-o sa plece. A ținut-o în el ca pe un cîine credincios și i-a jurat iubire veșnică. Știa că n-o să-l părăsească niciodată dacă vroia.
Și-a dorit-o pentru decorul ei.
Pentru agonia lui sufletească.
Pentru vraja pe care o risipea pe pământ din abundență.
Era singura imagine a durerii pe care o putea suporta”

Autoarea este născută în satul Slaveanca, Sângerei, la 10 martie 1991 și este  absolventă a Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării şi a Facultăţii de Ştiinţe Economice la ULIM și  romanul ”Singur în întuneric” este unul de  debut.

Subiectul romanului  ține de istoria unei  familii obișnuite, ca multe altele din Moldova, unde unul din părinți este nevoit să plece la muncă peste hotare pentru a-și putea intreține familia, iar cel de-al doilea părinte crește singur un copil. Trist, dar atât de adevărat. Cum este marcată această  familie de decesul unuia din  membri, cum trec peste acest moment de tragedie, dar și care  este amprenta lăsată  asupra copilăriei și respectiv a intregii vieți a protagonistului  Rareș  și  a prietenului  său Andrei ? Veți avea răspunsurile citind cartea, care se  citește destul de ușor, fiind scrisă  într-o manieră  interesantă, accesibilă, cu multe  dialoguri și  metafore , vorba  scriitorului   Ncolae Dabija “Autoarea stăpâneşte bine limbajul prozei, care are multiple valenţe, asigurând un liant întregii lucrări. E o curgere neîntreruptă, ţesută cu intrigi şi cu întâmplări din viaţa unui Don Juan, care  e deceptionat si deceptionează, care trăiește  numai în imediat, care aspiră la prietenii fără a ști să fie prieten.”

“Era copil și nu știa cum e să trăiești fără mamă. Tata nu îl învățase, iar la școală nu se predau asemenea materii. Știa doar ca odata cu plecarea ei a devenit alt om. Construit din temelii din aluatul deznadejdii și  al goliciunii. Simțea ca a fot trădăt, ăa i s-a luat fără voie un bun care îl ținea în viață. Că i s-au tăiat rădăcinile  și a fost lăsat să se ofilească.”

Acțiunea romanului se petrece în cea mai mare parte într-un cămin studențesc din capitală  și descrie cotidianul existenței acestuia. Mulți studenți și chefuri studențești, multe nopți nedormite în timpul examenelor, conflicte dintre băieți …dintre băieți și fete…Se leagă prietenii noi, se întâlnesc iubiri de-o noapte și iubiri de-o viață.

„Prietenia e haina care vine perfect pe doi oameni diferiți.”

„O să-mi reproșezi că nu sunt tacticos cu fetele, că le iubesc fațarnic apoi le părăsesc. N-o să neg acest fapt. Mă încearcă o mare greutate când le simt în preajmă. Dacă măcar una din ele ar înțelege ce-i în sufletul meu… Dacă măcar una s-ar osteni să-mi citească tristețile…”

„Timp. Pentru toate e nevoie de timp. Dar mai ales pentru inimile frânte.”

Finalul cărții vine cu un deznodământ  neașteptat, intrigant. Știți momentul ăla  când ai senzația  că te apropii de sfârșit și parcă totul  este  clar, că  uite au trecut prin multe și vor trăi fericiți până  la adânci bătrânețe dar…nu e chiar așa, intervine ceva  care te face să  vezi ceea ce ai citit până la moment dintr-un alt unghi.

„O umbră. Asta am devenit în spatele tău. Iar tot ce ai trăit tu mi-am închipuit că am trăit eu. Ce dulce mângâiere că ți-am cunoscut adolescența, că am înțeles de ce ai făcut un lucru sau altul, că ți-am aflat marea iubire…”

Daca v-am făcut curioși, citiți cartea. Chiar e  una bună. Faceți  cunoștință cu Mariana Răileanu, pentru că promite a fi o  scriitoare care ne va  bucura cu încă  multe alte lucrări.

Cartea costă  doar 69 lei, un preț destul de atrăgător .

O recomandare de Cristina Doba, Fondatoare Elibrăria.

Lansarea romanului „Singur în întuneric” la Sloveanca

 

La 23.11.2015, în gimnaziul ,,Catinca și Ilie Galben” din s. Sloveanca s-a produs lansarea cărții ,,Singur în întuneric”, scrisă de Mariana Raileanu, absolventă a acestei instituții de învățământ. La sărbătoare au participat: Andrei Galben, academician, rector ULIM, originar din s.Sloveanca, Nicolae Dabija, academician, scriitor, redactor-șef al săptămânalului ,,Literatura și Arta”, publicistul Andrei Moroșanu, Vasile Marandiuc, președintele raionului Sângerei, Mihai Barsanu, vicepreședintele raionului, Gheorghe Brasovschi, primarul orașului Sângerei, Viorica Chisaru, șef Direcție Educație Sângerei, Ion Rosca, șef al Cabinetului Metodic Sângerei, Ion Barsanu, reprezentant al Cancelariei de Stat, oficiul Teritorial Balti, Nicolae Ropot, Șef Secție Administrație Publică Locală al Consiliului Raional Sângerei, Parohul Bisericii din s. Sloveanca, Parintele Valeriu Cernei, Maria Bajura, Svetlana Eremei, Oleg Edu, Petru Pietraru, Ana Tarabuta, directori și directori adjuncți de unități școlare, elevi și alți invitați.

12240133_1512091829118047_4242733234008171615_n

12243303_921770567916628_4922351594364246167_n

Vedeți în album mai multe fotografii!

Un fragment din discursul scriitorului Nicolae Dabija:

Rectorul ULIM, Andrei Galben, despre romanul „Singur în întuneric”:

„Singur în întuneric”. Cărțulia mea a văzut lumina zilei!

cartea mea.

 

Trăiesc un ocean de emoții frumoase! Pentru că romanul „Singur în întuneric”, cărțulia mea, a văzut, în sfârșit, lumina zilei! E un sentiment divin – asta pot să vă spun! – când îți vezi visul îndeplinit.

Pentru mai multe detalii rămâneți alături de mine.

Lansarea în curând…

cartea mea-horz