În ediția curentă (Nr. 42, 18 octombrie 2018) a săptămânalului „Literatura și Arta”, în articolul „O seară de suflet”, Nina Josu scrie următoarele: „…La biblioteca publică „B.P.Hasdeu din capitală, la 12 octombrie curent, atmosfera era una de sărbătoare: la lansarea volumului „Minte-mă ca-n prima zi” de Mariana Raileanu, apărut la Editura pentru Literatură și Artă, s-au adunat cunoscuți oameni de litere, de știință, artă și cultură. (…) „Iată un roman cu adevărat tânăr (și în sens de proaspăt, nou, inedit), scris de cea mai tânără prozatoare de talent din republică. Un roman remarcabil, dens, captivant”, își începe prefața intitulată „Doi într-o singurătate de unul…”, Nicolae Dabija. Tânăra prozatoare a început prin a ne împărtăși cum a luat naștere romanul, cum au luat ființă, s-au materializat, în imaginația sa, eroii principali, ea trezindu-se, la un moment dat, și cu niște eroi de care nu avea cunoștință, pe care nu-i anticipase și pe care i-a descoperit mai îndeaproape pe parcursul scrierii romanului. A mai observat că ninsorile din acel aprilie 2017, de tristă amintire, i-au creat o atmosferă ideală pentru o carte. A urmat chiar mentorul său, scriitorul Nicolae Dabija, care a observat că, de fapt, are loc lansarea unei noi generații de scriitori, romanul Marianei Răileanu, în opinia domniei sale, fiind unul psihologic, emoționează, este un roman de azi, actual și foarte modern, și că este unul dintre cele mai frumoase romane de dragoste care s-au scris în literatura noastră, mai constatând că: este o carte de vizită această carte. Umoristul și eseistul Ion Cuzuioc avea să dezvăluie că în ultimul timp se scrie foarte mult, se scriu cărți după cărți, roman după roman și că nu este o altă redacție ca „Literatura și Arta” care să promoveze la fel tinerele talente. Pe de altă parte, a observat scriitorul, cel mai greu e să scrii la persoana întâi, lucru pe care autoarea l-a realizat cu mare har. Scriitorul Valentin Guțu a scos în evidență faptul că avem de a face cu o proză deosebită, care emoționează până la lacrimi, profund, este povestea unei dragoste neîmplinite; că romanul este plin de tragism. Domnia Sa a mai observat că personajele sunt bine reliefate, bine conturate; că, după ce-l citești, nu poți dormi cel puțin o noapte. Ziaristul Andrei Moroșanu a asemuit romanele Marianei Răileanu „Singur în Întuneric” și „Minte-mă ca-n prima zi”, după caracterul laconic al narațiunii antrenate de doar câteva personaje, cu romanele scriitorului francez Francois Mauriac. Cristina Brumă, fostă colegă de facultate șa Jurnalism și Științe ale Comunicării, prietena autoarei, a concluzionat că penița Marianei Răileanu, la cea de a doua carte a sa, este mult mai grea și că, în opinia sa, i-a ieșit un roman de dragoste absolut modern. Poetul, regizorul și actorul Vasile Căpățână a impresionat auditoriul cu citirea unui fragment din romanul proaspăt lansat; actorul Ion Juglea, consătean și rudă cu tânăra scriitoare, pe care o cunoaște de mică, a vorbit despre caracterul perseverent al Marianei Răileanu, despre faptul că aceasta știe să creeze personaje memorabile; cineastul Ion Bujor și-a împărtășit viziunea asupra romanului, a dezvăluit proiectele cinematografice la care lucrează, iar actorul Sandu Aristin Cupcea a recitat două frumoase poezii de dragoste. Seara a fost una de sufet, cu fotografii de grup și cu nenumărate autografe și dedicații, scrise cu mult drag celor prezenți (să menționăm și că sala a fost arhiplină) de talentata prozatoare, într-o atmosferă caldă, prietenoasă, cum mai rar se întâmplă.”
Arhive categorie: Cartea mea!
Scriitoarea care a găsit „chimia” între litere și cifre
Un interviu călduț, pentru zdg.md, despre romanul ”Singur în întuneric”, inspirație și planuri de viitor.
„Singur în întuneric” este un roman despre tineri, despre trăirile, emoţiile şi încercările pe care le trăiesc aceştia după plecarea părinţilor peste hotare. Tânăra autoare, Mariana Răileanu, a atins cea mai sensibilă problemă a socităţi contemporane, migraţia: plecarea părinţilor şi problemele cu care se confruntă copiii rămaşi acasă.
– Când ai început să scrii? Ce te-a motivat să începi să scrii?
– Poezii scriu de când eram elevă. Mă inspira orice: o melodie frumoasă, zgomotul picăturilor de ploaie sărutând asfaltul, imaginea dintr-o carte, un pom, o piatră, o persoană cu o anumită fizionomie, un anotimp, o pereche de cuvinte, un sentiment. La proză am trecut mai târziu. În cadrul atelierului de creație pe care l-am avut la facultatea de jurnalism, am avut curajul să scriu câteva capitole dintr-un roman și să le prezint profesorului. Nicolae Dabija a apreciat textul și a publicat un fragment în săptămânalul „Literatura și Arta”. Grație imboldului pe care mi l-a dat ulterior, m-am ambiționat să muncesc serios la romanul meu și astfel să-mi îndeplinesc unul din cele mai frumoase visuri!
– Deci, Nicolae Dabija, este mentorul tău care te-a încurajat să scrii?
– Da. Este foarte important să ai un mentor, mai ales dacă ești la inceput de drum. Un om capabil să te citească printre rânduri, cum s-ar spune.
– Cum a apărut ideea primului tău roman „Singur în întuneric?”
– Idei pentru romane vin din orice și de oriunde. Mai dificil e să le dezvolți, să creezi din acestea ceva care să merite. Subiectul romanului ține de istoria unei familii obișnuite, ca multe altele din Moldova, unde unul din părinți este nevoit să plece la muncă peste hotare pentru a-și putea întreține familia, iar cel de-al doilea părinte crește singur un copil. E o problemă actuală în țara noastră. Și dureroasă. Am considerat că acesta este un subiect mai puțin abordat în literatura basarabeană contemporană, în ciuda materialului amplu existent, și că pune o sumă de întrebări la care se merită de contemplat, analizat și găsit soluții.
– De unde a venit ideea titlului?
– Protagonistul romanului, Rareș, care crește într-o familie precum cea amintită adineauri, trece în viața sa prin încercări pe care nu orice tânăr de vârsta lui poate să le aibă. Să trăiască de mic departe de părinți presupune să-și formeze pe cont propriu o educație și o personalitate. Unii, în asemenea condiții, pot să-și fortifice caracterul și să devină exemple, alții, din contra, pot să decadă într-un hal demn de milă. Întunericul, în cazul lui Rareș, semnifică lipsa speranței la o răscruce de drumuri, încrederea slabă în sine sau în semeni, gânduri la granița între frumos și urât. Alegerile pe care le va lua în acest context și felul cum va trece peste impedimente ne va arăta cel fel de om a crescut în lipsa părinților.
– Ai avut și tu de suferit în urma migrării părinților, fapt care te-a motivat să scrii despre aceasta?
-Și la mine în familie unul din părinți este plecat peste hotare. Mulți dintre prietenii mei au, de asemenea, unul din părinți sau ambii plecați peste hotare. Și la facultate am avut colegi în asemenea situație. Din aceste perspective am avut posibilitate să văd rezultate diferite în formarea tinerilor ca efect al migrării părinților.
– Știu că ai studiat la ULIM, Jurnalism și Stiințe ale Comunicari, dar ai absolvit și Facultatea de Științe Economice. Cum se împacă cifrele cu cuvintele?
-Mulți mi-au pus această întrebare. Probabil pentru că oamenii văd între științele economice și cele umaniste o diferență mai mare decât este. De fapt mulți scriitori cu nume notorii din istoria universală au făcut școli care au puține tangențe cu lumea subtilă și absolut fermecătoare a cuvântului. Au și cifrele o muzică a lor. Un mister ispititor, care nu te mai lasă dacă-i pătrunzi esența. În cazul meu scrisul este ceva indispensabil, vital ca și aerul, ceva independent de rolul jucat în societate, fie că este de jurnalist, economist sau altceva.
– La moment te afli peste hotare, în Italia, este doar o escapadă pentru a te inspira pentru următoarele opere literare, ori te gândești să rămâi definitiv?
– Romanul „Singur în întuneric” l-am scris în atmosfera molcomă și caldă a Bologniei, în primăvara când împlineam 23 de ani. Al doilea roman îl scriu fiind tot în sânul familiei, de această dată în Torino. E un sentiment frumos să scriu alături de persoanele care îmi sunt dragi, care mă susțin și mă încurajează cel mai mult. Foarte curând voi reveni în țară pentru pregătirile succesoare etapei de scriere a cărții. Și aici urmează partea cea mai delicată, mai puțin ușoară. Căci să scrii un roman e abia începutul, să negociezi cu editurile și librăriile e muncă într-adevăr nu dintre cele mai plăcute. Dar ambiția și perseverența remunerează efortul muncii cu un rezultat pe măsură!
-În viitor unde te vezi, în Moldova sau alegii totuși Italia?
-În Moldova, desigur. În Chișinău am lucrat o perioadă de timp în presa scrisă, după facultate, apoi m-am reprofilat rapid în contabilitate. Intenționez să mă reintegrez în același domeniu curând după sosirea în țară și publicarea celui de-al doilea roman.
-Ce surprize literare pregătești de acestă dată pentru cititori și ce subiecte dorești să atingi?
-Rămân la proză, evident, și următoarea carte pe care o scriu este tot un roman. De această dată scriu un thriller cu elemente de fantastic și detectiv, așa cum sunt genuri mai aproape de sufletul meu. Din această ramură, mă inspiră enorm scriitori precum Agatha Christie, Stephen King, James Peterson, Teresa Solana și alții. Deoarece va fi un detectiv, e de la sine înțeles că organele legii vor lupta împotriva faptelor ilicite întreprinse de varii subiecți. Mai multe detalii în acest sens voi da mai târziu.
-Că tot ai enumerat prozatorii preferați din literatura universală, care sunt scriitorii români care te inspiră și îi citești?
-Citesc, admir și urmăresc poetii, precum și prozatorii lansați recent în lumea frumoasă a literelor basarabene, precum Lilia Calancea, Zina Zen, Tatiana Țîbuleac, Crina Popescu. Dar patima mea cea mai mare o formează scriitorii pe care i-am descoperit și îndrăgit încă de pe vremea liceului: Octavian Paler, Liviu Rebreanu, Mircea Eliade, Camil Petrescu, Nicolae Esinencu, Emil Cioran și mulți alții.
-Care a fost feedback-ul cititorilor după publicarea romanului „Singur în întunerci”?
-Am fost foarte fericită să primesc cuvinte de laudă de la nume sonore din literatura țării noastre, fapt ce mă ambiționează și îmi crește aripile cel mai mult. De la cititorii tineri feedback-uri primesc diverse. Unii dintre ei, considerând că n-am spus tot ce am vrut în acest roman, mă îndeamnă să continui cu volumul doi. E un sentiment plăcut și în același timp, motivant. Până la urmă feedback-urile continuă să vină, și asta e cel mai important.
Interviu realizat de Viorica Tcaci
(Foto) Lansarea romanului „Singur în întuneric” la ULIM
Data de 13 noiembrie pentru mine a fost semnificativă! Întrucât pe 13 noiembrie mi-am lansat oficial romanul „Singur în întuneric”! La ULIM, universitatea ce mi-a dăruit cei mai mulți prieteni în cei patru ani de studiu, pe lângă cunoștințele teoretice și practice de specialitate acumulate.
La evenimentul meu au participat scriitorul Nicolae Dabija (care mi-a fost și profesor la facultatea de Jurnalism), Alexandru Moroșanu, Alexandru Bohanțov, Cristina Brumă, profesori, studenți, prieteni și membri ai familiei.
Aveți aici o parte din discursul meu la lansare:
Am avut emoții frumoase! Cum altfel? Unul din visurile mele cele mai mari s-a realizat! Mulțumesc tatei pentru că mi-a fost alături, pentru că m-a sprijinit la fiecare etapă pe care am parcurs-o până să-mi văd cartea în mână! El știe cât de mult îl iubesc!
Mulțumesc domnului Dabija, că a crezut în mine de la început și până la sfârșit! Că a fost răbdător să mă ajute să-mi realizez visul! Că m-a sfătuit, că m-a încurajat, că a fost primul care mi-a spus că manuscrisul meu poate fi publicat!
Mulțumesc domnului Alexandru Boanțov, că m-a ajutat să organizez acest eveniment!
Cristinicăi – cea mai bună prietenă și fata care a ținut cel mai sufletist discurs în cadrul lansării!
Cristina Doba despre romanul „Singur în întuneric”
Vă învit să citiți o recenzie a romanului „Singur în întuneric” publicată de Clubul Cititoarelor Moderene:
***
“Toamna a început pentru Rareș în acel an și de atunci nu s-a mai sfârșit. La început l-a urmat ca un confident,ca o umbră tăcută și înțelegătoare, apoi, când ea a vrut, nu a mai lăsat-o sa plece. A ținut-o în el ca pe un cîine credincios și i-a jurat iubire veșnică. Știa că n-o să-l părăsească niciodată dacă vroia.
Și-a dorit-o pentru decorul ei.
Pentru agonia lui sufletească.
Pentru vraja pe care o risipea pe pământ din abundență.
Era singura imagine a durerii pe care o putea suporta”
Autoarea este născută în satul Slaveanca, Sângerei, la 10 martie 1991 și este absolventă a Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării şi a Facultăţii de Ştiinţe Economice la ULIM și romanul ”Singur în întuneric” este unul de debut.
Subiectul romanului ține de istoria unei familii obișnuite, ca multe altele din Moldova, unde unul din părinți este nevoit să plece la muncă peste hotare pentru a-și putea intreține familia, iar cel de-al doilea părinte crește singur un copil. Trist, dar atât de adevărat. Cum este marcată această familie de decesul unuia din membri, cum trec peste acest moment de tragedie, dar și care este amprenta lăsată asupra copilăriei și respectiv a intregii vieți a protagonistului Rareș și a prietenului său Andrei ? Veți avea răspunsurile citind cartea, care se citește destul de ușor, fiind scrisă într-o manieră interesantă, accesibilă, cu multe dialoguri și metafore , vorba scriitorului Ncolae Dabija “Autoarea stăpâneşte bine limbajul prozei, care are multiple valenţe, asigurând un liant întregii lucrări. E o curgere neîntreruptă, ţesută cu intrigi şi cu întâmplări din viaţa unui Don Juan, care e deceptionat si deceptionează, care trăiește numai în imediat, care aspiră la prietenii fără a ști să fie prieten.”
“Era copil și nu știa cum e să trăiești fără mamă. Tata nu îl învățase, iar la școală nu se predau asemenea materii. Știa doar ca odata cu plecarea ei a devenit alt om. Construit din temelii din aluatul deznadejdii și al goliciunii. Simțea ca a fot trădăt, ăa i s-a luat fără voie un bun care îl ținea în viață. Că i s-au tăiat rădăcinile și a fost lăsat să se ofilească.”
Acțiunea romanului se petrece în cea mai mare parte într-un cămin studențesc din capitală și descrie cotidianul existenței acestuia. Mulți studenți și chefuri studențești, multe nopți nedormite în timpul examenelor, conflicte dintre băieți …dintre băieți și fete…Se leagă prietenii noi, se întâlnesc iubiri de-o noapte și iubiri de-o viață.
„Prietenia e haina care vine perfect pe doi oameni diferiți.”
„O să-mi reproșezi că nu sunt tacticos cu fetele, că le iubesc fațarnic apoi le părăsesc. N-o să neg acest fapt. Mă încearcă o mare greutate când le simt în preajmă. Dacă măcar una din ele ar înțelege ce-i în sufletul meu… Dacă măcar una s-ar osteni să-mi citească tristețile…”
„Timp. Pentru toate e nevoie de timp. Dar mai ales pentru inimile frânte.”
Finalul cărții vine cu un deznodământ neașteptat, intrigant. Știți momentul ăla când ai senzația că te apropii de sfârșit și parcă totul este clar, că uite au trecut prin multe și vor trăi fericiți până la adânci bătrânețe dar…nu e chiar așa, intervine ceva care te face să vezi ceea ce ai citit până la moment dintr-un alt unghi.
„O umbră. Asta am devenit în spatele tău. Iar tot ce ai trăit tu mi-am închipuit că am trăit eu. Ce dulce mângâiere că ți-am cunoscut adolescența, că am înțeles de ce ai făcut un lucru sau altul, că ți-am aflat marea iubire…”
Daca v-am făcut curioși, citiți cartea. Chiar e una bună. Faceți cunoștință cu Mariana Răileanu, pentru că promite a fi o scriitoare care ne va bucura cu încă multe alte lucrări.
Cartea costă doar 69 lei, un preț destul de atrăgător .
O recomandare de Cristina Doba, Fondatoare Elibrăria.
Lansarea romanului „Singur în întuneric” la Sloveanca
La 23.11.2015, în gimnaziul ,,Catinca și Ilie Galben” din s. Sloveanca s-a produs lansarea cărții ,,Singur în întuneric”, scrisă de Mariana Raileanu, absolventă a acestei instituții de învățământ. La sărbătoare au participat: Andrei Galben, academician, rector ULIM, originar din s.Sloveanca, Nicolae Dabija, academician, scriitor, redactor-șef al săptămânalului ,,Literatura și Arta”, publicistul Andrei Moroșanu, Vasile Marandiuc, președintele raionului Sângerei, Mihai Barsanu, vicepreședintele raionului, Gheorghe Brasovschi, primarul orașului Sângerei, Viorica Chisaru, șef Direcție Educație Sângerei, Ion Rosca, șef al Cabinetului Metodic Sângerei, Ion Barsanu, reprezentant al Cancelariei de Stat, oficiul Teritorial Balti, Nicolae Ropot, Șef Secție Administrație Publică Locală al Consiliului Raional Sângerei, Parohul Bisericii din s. Sloveanca, Parintele Valeriu Cernei, Maria Bajura, Svetlana Eremei, Oleg Edu, Petru Pietraru, Ana Tarabuta, directori și directori adjuncți de unități școlare, elevi și alți invitați.
Vedeți în album mai multe fotografii!
Un fragment din discursul scriitorului Nicolae Dabija:
Rectorul ULIM, Andrei Galben, despre romanul „Singur în întuneric”:
Despre romanul „Singur în întuneric”. O recenzie de Andrei Moroșanu
În „Literatura și Arta” (Săptămânal al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova), în numărul 47, ediția din 19 noiembrie 2015, Andrei Moroșanu scrie o recenzie favorabilă despre romanul „Singur în întuneric”, cu titlul „Copii furați de himere”. Citiți mai jos un fragment!
Patima acestei tinere romanciere se scufundă vertiginos în vârtejurile dramatice ale vremurilor noastre, unde scriitoarea tratează pe viu violența, disprețul, aroganța, pe alocuri bizară, suspinele disperării și lașitatea speciei umane, care își dibuie cu îndârjire locul printre cioburi de speranțe iluzorii. Spiritul autoarei Mariana Răileanu, proaspătă absolventă a Facultății de Jurnalism a ULIM, a intrat din plin în acest calvar al eroilor, însăilat ici-colo cu izbucniri luminoase la capăt de tunel în romanul său de debut „Singur în întuneric”. Descărcându-și la limită sentimentul neprihănit al libertății, literata se manifestă prea pătrunzător pentru a nu-i simți sufletul în fierbere. De fapt, în structura sa intimă opera în cauză se prezintă drept oglindă a societății corupte de azi, lipsită de scrupule, năboită de libertățile sociale în derivă. În acest context foarte concludent subliniază în postfața sa poetul Nicolae Dabija: „Libertatea, care e dreptul de a face orice fără să-i deranjezi pe alții, e înțeleasă de către aceștia, de regulă, pervers, fiind libertatea de a deranja…”
Loviți în visurile lor de armonii deșarte, Ioan și Ilie, doi tineri prieteni din același sat, se încumetă să plece la câțtig în Rusia. Își găsesc de lucru la un oligarh pe nume Kazlov din Moscova, care imediat îi înjugă pe moldoveni la munci silnice pe un șantier de construcție. Numai că acest criminal, pătruns de ură față de pripășiți, se comportă cu angajații-venetici ca un stăpânitor de sclavi. Chiar din primele zile Ilie intră în conflict cu patronul, pentru care fapt este terorizat și amenințat cu moartea. Până la urmă, are noroc de prietenul său, Ioan, care îl salvează. Dar în fuga lor de la locul de muncă, Ioan este sacrificat de bodyguarzii lui Kazlov. Distrus moral, Ilie se întoarce la familie, fără bani, deziluzionat până în mâduva oaselor de drama de la Moscova și de situația precară de acasă. (…) Mariana Raileanu încearcă prin alegorii palpabile să distorsioneze dramele societății care, cu regret, se adapă din plin la sânul otrăvitor al realităților înconjurătoare. Într-un târziu scriitoarea îl poziționează pe Rareș (fiul lui Ilie), deja flăcău mare, în făgașul izbânzilor subtile, amoroase, uneori profunde dar crude, uneori efemere și pline de dezgust. El, atlet plăcut fizic, se bucură de succes la domnișoarele din școală, de la facultate, dar rătăcirea minții lui visează mister, echilibru, feerie. Altfel spus, băiatul simțea viața banală, sordidă, care îl prefăcu într-un tip morocănos, pretențios. Actul desfrâului și al plăcerilor trupești e un ritual malign, străin firii sale, care transferă situația în cadrul răspunderii morale…
(Citiți recenzia întreagă în ziar, sau pe pagina web a săptămânalului)
Atașez aici accesul electronic prin intermediul căruia puteți citi întregul ziar: https://drive.google.com/file/d/0ByA7Kci8VpxBTllaamgza2NHUzA/view?usp=sharing