Top 10 cele mai vândute cărți ale anului 2015

Oamenii Moldovei citesc; citesc cărți bune, și asta mă bucură.

Topul vânzărilor de carte din Librăriile Cartier pentru anul 2015 ne demonstrează predilecția consumatorilor pentru literatura autohtonă mai mult decât pentru cea străină. Vedem lista publicată de directorul Editurii Cartier, Gheorghe Erizanu, cu top 10 cele mai vândute cărți:

cop_frunze_rosu-368x530

  1. „Chișinăul nostru necunoscut” de Iurie Colesnic. Editura Cartier, 2015
  2. „Frunze de dor” de Ion Druță. Editura Cartier
  3. „Singur în fața dragostei” de Aureliu Busuioc. Editura Cartier
  4. „Rusia la răspântie” de Oleg Serebrian. Editura Cartier
  5. „Portretul lui Dorian Gray” de Oscar Wilde. Traducere de Radu Tătărucă. Editura Cartier
  6. ”Povara bunătății noastre” de Ion Druță. Editura Cartier
  7. ”Țesut viu. 10 x 10” (Ediția a II-a) de Em.Galaicu-Păun. Editura Cartier
  8. ”Teatru” de Constantin Cheianu. Editura Cartier
  9. ”Maestrul și Margarita” de Mihail Bulgakov. Traducere de Vsevolod Ciornei. Editura Cartier
  10. ”Zeul absent” de Marius Lazurcă. Editura Cartier

Povestea unei învingătoare în lupta cu destinul în noul roman al lui Ion Deaconescu!

În anul 2015, la Editura pentru Literatură și Artă a mai apărut o carte! Una fermecătoare, semnată de Ion Deaconescu și intitulată „Povestea continuă”. Romanul de 120 pagini al autorului menționat relatează istoria cutremurătoare a unei tinere care descoperă, atunci când era cea mai tânără, cea mai fericită, cea mai frumoasă, că e atinsă de o boală nemiloasă. E femeia care așteaptă într-o aversă ca dintr-o clipă în alta să fie lovită de fulger. Aversa e boala cu care încearcă să coabiteze, tolerându-se reciproc.

page

„Povestea continuă” de Ion Deaconescu

Acest roman este unul de viață. De luptă pentru viață, mai exact.
De tristețe.
De suferință.
De resemnare, pe alocuri.
Și nu în ultimul rând, de speranță.
Lupta interioară a eroinei molipsește, te face să-ți încrețești fruntea de neliniște și să te rogi în gând ca autorul să fie milostiv cu ea și să-i dăruiască, la finalul cărții, o gură de aer mai mult. Titlu cărții să fie pentru protagonistă o promisiune de bine: acesta să-și continuie viața fără povara spinului ce-i erodează trupul, să nu mai fie „un copac uscat de tristețe”, ci să înflorească bogat și promițător, cum este potrivit unei fete de vârsta ei.

Un roman bine scris (pentru care recunoștință autorului!), împodobit maiestuos cu metaforă și frumos! Las vouă câteva din însemnările mele din carte spre lectură!

  • De multe ori mă gândesc cât de naivi sunt oamenii, inconștienți și agresivi în prostia lor de a face  ceea ce n-ar trebui să facă: să mintă, să mănânce până le plesnește burta, să cumpere nimicuri, să se certe, să urască, să piardă vremea, să fie egoiști. Habar n-au când înmuguresc pomii, când înfloresc magnoliile, când apare curcubeul ori asfințește soarele. Nici nu văd că le cresc fetele și băieții, că s-a scumpit viața, că nevasta ori bărbatul a încărunțit;
  • Doar o mare suferință te face să simți că există zi și noapte, că lumina nu e la fel dimineața ori după-amiază, și nici pâinea ce refuză să intre în gură;
  • Mă doare mereu că ne împrejmuim cu gard ghimpat, mai ales în dreptul inimii și mâinile destrăbălate au uitat ce-nseamnă un buchet de flori, fiind tot mai pustiu pe la sărbători și, vorba poetului, „viața, te bagă-n mă-ta, de curvă.”;
  • Te rog, Doamne, mai naște-mă o dată, de două, de trei ori, până când mă vei binecuvânta să fiu lumânare ori clopot, chemând la rugăciune. Fă să curgă lumina în carnea-mi mucegăită, în ochii ce uneori mi-au fost de prisos, în palma sfioasă ce-a uitat să mângâie. Să simt în juru-mi parfumuri neștiute de nimeni, semn că ai trecut pe lângă mine;time-1
  • Privesc prin fereastra cu flori de gheață cum ninge, calm și indiferent, ca și când cerul și-a slobozit toți fulgii de nea dintr-o pernă uriașă, cât lumea. Zăpadă pufoasă ce acoperă toată mizeria universului;
  • Mamă, să-mi haina cu care să-mi învelesc durerea și urletul, în frigul care sapă floare de gheață pe obrazu-mi înfierbântat!;
  • Știam, eram conștientă că voi arde precum o lumânare, că nu reziști mult timp spălându-te pe față cu rouă de pelin, într-un război nedeclarat cu tine însăți, o dată și-o dată inima înnegrită de prea multă fericire și suferință se va opri ori va exploda când te-aștepți mai puțin;
  • Dacă în ecou regăsești revolta tăcerii, în acea imagine de nedescris s-a concentrat o siferință imensă, grea, împovărătoare. A-ți contempla brusc chipul schimonosit de o astfel de boală e ca și când ai primi, pe neașteptate, o lovitură în moalele capului și-ți pierzi cunoștința, intrând într-o pâclă din care n-ai cum să ieși. O beznă , un hău neguros;
  • Mă învinovățesc de păcate imaginare, drumul de altădată intră într-o altă noapte, în spatele trecutului, amintirile, în față, viitorul incert, pentru că, așa cum spunea cineva, „spre dincolo nu este zare, nerod cine-ntr-acolo cată”;
  • Voi lăsa umbra să viseze, iar pe capul pustiit, o stea, steaua mea de veghe, va străluci calmă, la vârsta deplinei iubiri. Iar timpul nu va mai avea timp, pe dinafară, pe dinăuntru, ceasornic de șoaptă al destinului. Privesc prin geamul întredeschis și dintr-o dată mi-a dispărut frica, iar cea dintâi silabă a dragostei de-abia se face auzită. În rest, doar eu, fără perucă, călcând desculță pe sârma ghimpată a zilei. A câta?;
  • Mâine nu garantează nimic, nu asigură în niciun fel sinele tulburat de zăpadă ori de începutul ierbii, nu e nici referențial, nici măcar afectiv în vreun fel;Speranța-i-cea-mai-frecventă-și-aprigă-iluzie-dar-singura-care-nu-moare-niciodată
  • Și-atunci, doar atunci, din sângele și oasele tale, din orice îmbucătură, vei înțelege cât de fragil este acest azi, că mâine este doar ceva în șiragul de chei, ajuns de prisos sau că te afli pe un peron de gară slută, călător oarecare, ce nu știe ce tren va lua. Un tren care nu va mai opri niciodată, nicăieri;
  • Nu m-am întrebat vreodată ce sunt oamenii, ce fac ei, unde se duc, cine sunt? Îi privești cîteva clipe, dar ce fac ei în restul timpului? Intră, ca niște animale fugărite, în camere, în clădiri, în autobuze, în trenuri obosite de-atâția călători, în metrou, în cârciumi, în grotele singurătății. Se grăbesc mereu, nu se salută, nu-și spun pe nume, nu-și strâng mâinile. Aleargă, aleargă întruna;
  • Nu vă grăbiți să credeți în liniștea oamenilor și-n tăcerea frunzelor nemișcate. E de-ajuns o clipă, una doar, când vorba ori boarea se transformă, pe neașteptate, în furtună;
  • Eu niciodată nu mi-am vândut lacrimile, mai bine zis nu le-am înstrăinat, nu le-am transferat altora, dar mi-au rămas intacte visele, vise sigilate, tot chemând ce n-am văzut și avut până-n prezent, acel semn izbăvitor, adică vestea cea mare spre a-mi lumina și preschimba chinul într-o nouă speranță;

Așadar, recomand din inimă acest roman. În Republica Moldova îl găsiți la un preț de 57 lei la librăriile Pro Noi.

Limba română

abcdCâți în țara asta sfântă –
Moldovioara mea de dor,
Limba n-o mai plâng, ci-o cântă
Ca pe-un imn nemuritor?

Cine-n în țara asta lină,
Cu pomi verzi și dealuri mii,
Le mai spune la copii
Că limba noastră e română?

„Voi grăiți moldovenește”,
Ne zic ei și râd în cor
Iar noi, întregul popor
Plecăm capul, și orbește
Acceptăm cuvântul lor.

Docili, ne trădăm iubirea –
Prunc român ce nu mai crește,
Căci semnăm voit pieirea
Graiului ce ne unește.

(Publicat în Literatura și Arta, nr.51, 17 decembrie 2015)

(Foto) Lansarea romanului „Singur în întuneric” la ULIM

Data de 13 noiembrie pentru mine a fost semnificativă! Întrucât pe 13 noiembrie mi-am lansat oficial romanul „Singur în întuneric”! La ULIM, universitatea ce mi-a dăruit cei mai mulți prieteni în cei patru ani de studiu, pe lângă cunoștințele teoretice și practice de specialitate acumulate.

page

La evenimentul meu au participat scriitorul Nicolae Dabija (care mi-a fost și profesor la facultatea de Jurnalism), Alexandru Moroșanu, Alexandru Bohanțov, Cristina Brumă, profesori, studenți, prieteni și membri ai familiei.

Aveți aici o parte din discursul meu la lansare:

Am avut emoții frumoase! Cum altfel? Unul din visurile mele cele mai mari s-a realizat! Mulțumesc tatei pentru că mi-a fost alături, pentru că m-a sprijinit la fiecare etapă pe care am parcurs-o până să-mi văd cartea în mână! El știe cât de mult îl iubesc!

Sergiu Răileanu. TATA!!!

Sergiu Răileanu. TATA!!!

Mulțumesc domnului Dabija, că a crezut în mine de la început și până la sfârșit! Că a fost răbdător să mă ajute să-mi realizez visul! Că m-a sfătuit, că m-a încurajat, că a fost primul care mi-a spus că manuscrisul meu poate fi publicat!

043

Nicolae DABIJA. Lansarea romanului „Singur în întuneric”

Mulțumesc domnului Alexandru Boanțov, că m-a ajutat să organizez acest eveniment!

034

Cristinicăi – cea mai bună prietenă și fata care a ținut cel mai sufletist discurs în cadrul lansării!

070

Cristina Brumă (stânga). Lansarea romanului „Singur în întuneric”

 

Patria mea

10299940_759046600814971_6718066302992106995_nPe un pod îngustat
de dureri trecătoare,
Unde un vis de naște
Și altul moare,
Unde-un suspin rodește
O mare de suspine
Și o stea care cade
Crește flori din ruine,
Unde se roagă zări
Și iarba dansează,
Unde nicăieri în lume –
O limbă mai frumoasă,
Unde visele nasc
Dimineți cu noroc
de unde mulți pleacă,
dar mereu se întorc…
O urmă de verde
sub un cer răsare:
un soare cu suflet –
O patrie mare!

Lansarea romanului „Singur în întuneric” la Sloveanca

 

La 23.11.2015, în gimnaziul ,,Catinca și Ilie Galben” din s. Sloveanca s-a produs lansarea cărții ,,Singur în întuneric”, scrisă de Mariana Raileanu, absolventă a acestei instituții de învățământ. La sărbătoare au participat: Andrei Galben, academician, rector ULIM, originar din s.Sloveanca, Nicolae Dabija, academician, scriitor, redactor-șef al săptămânalului ,,Literatura și Arta”, publicistul Andrei Moroșanu, Vasile Marandiuc, președintele raionului Sângerei, Mihai Barsanu, vicepreședintele raionului, Gheorghe Brasovschi, primarul orașului Sângerei, Viorica Chisaru, șef Direcție Educație Sângerei, Ion Rosca, șef al Cabinetului Metodic Sângerei, Ion Barsanu, reprezentant al Cancelariei de Stat, oficiul Teritorial Balti, Nicolae Ropot, Șef Secție Administrație Publică Locală al Consiliului Raional Sângerei, Parohul Bisericii din s. Sloveanca, Parintele Valeriu Cernei, Maria Bajura, Svetlana Eremei, Oleg Edu, Petru Pietraru, Ana Tarabuta, directori și directori adjuncți de unități școlare, elevi și alți invitați.

12240133_1512091829118047_4242733234008171615_n

12243303_921770567916628_4922351594364246167_n

Vedeți în album mai multe fotografii!

Un fragment din discursul scriitorului Nicolae Dabija:

Rectorul ULIM, Andrei Galben, despre romanul „Singur în întuneric”:

Magică, toamna!

E incredibilă toamna din parcul de lângă casa mea! Plină de soare, de culoare, de aur! Atât de mult te învăluie în vraja ei încât uiți de toate grijile de pe lume, de toate nevoile! Ați văzut cât de frumos e cerul astăzi?

Eșiți afară și observați magia din jur! Umpleți-vă de viață și împărțășiți emoțiile voastre celorlalți!

O zi plină de viu să aveți! ❤
IMG_0657

a (1)

a (2)

a (3)

IMG_0673

IMG_0674

IMG_0690IMG_0693