Limba română

abcdCâți în țara asta sfântă –
Moldovioara mea de dor,
Limba n-o mai plâng, ci-o cântă
Ca pe-un imn nemuritor?

Cine-n în țara asta lină,
Cu pomi verzi și dealuri mii,
Le mai spune la copii
Că limba noastră e română?

„Voi grăiți moldovenește”,
Ne zic ei și râd în cor
Iar noi, întregul popor
Plecăm capul, și orbește
Acceptăm cuvântul lor.

Docili, ne trădăm iubirea –
Prunc român ce nu mai crește,
Căci semnăm voit pieirea
Graiului ce ne unește.

(Publicat în Literatura și Arta, nr.51, 17 decembrie 2015)

Anunțuri

4 gânduri despre „Limba română

  1. Este indiscutabil aceeași limbă.
    Însă poate cel mai perfid efect al separării e faptul că oamenii de o parte și de alta a Prutului nu mai simt cuvintele ei la fel. E aceeași limbă, dar simțită un pic diferit. O poezie care îi sună foarte bine unui basarabean poate suna stângaci, chiar hilar, pentru un român din România (desigur, nu mă refer la poezia de mai sus 🙂 ). Nu mă îndoiesc că e valabil și invers. Nu vreau să dau exemple, nu mi-o luați în nume de rău, aceasta este realitatea. Suntem români și noi și voi; dacă vom trăi vreodată în aceeași țară, asta nu înseamnă să venim noi și să ne impunem gusturile noastre, ci în primul rând să ne înțelegem reciproc și să creștem împreună. Aveți ceva pe care noi, în România, l-am pierdut, deși e cât se poate de românesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s