Pe lângă faptul că este printre cei mai îndrăgiţi poeţi ai noştri, avem onoarea de a-l cunoaşte şi în calitate de profesor. Iată ce ne spune Nicolae Dabija:
Nicolae Dabija. Poet, scriitor, academician şi redactor-şef la „Literatura şi Arta”
–Deja de şapte ani vă aflaţi printre studenţii de la ULIM. Ce părere aveţi despre ei?
Nicolae Dabija: Tinerii de azi vor să afle și să cunoască cât mai multe. Despre studenții de la ziaristică am o părere bună în măsura în care aceștia cu adevărat vor să devină ziariști. Dar a fi viitor ziarist înseamnă a ști cât mai multe, înseamnă a vrea să știi. Înseamnă a citi mult și a participa la diverse manifestări, inclusiv culturale. Am văzut acest interes la mulți dintre studenții de la ULIM.
–Ce sfaturi le-ați da tinerilor care vor să devină jurnaliști?
N.D.: Probabil același sfat pe care îl dau de multe ori tinerilor care vor să devină scriitori: Să nu asculte de nici un sfat! Să-și urmeze propria chemare. În primul rând, pentru a fi un bun ziarist trebuie să ai vocație de ziarist, să te crezi născut pentru a scrie. Și această vocație am întâlnit-o la mai mulți tineri. Am văzut tineri care au vocație dar nu și-o cultivă. Pe lângă ceea ce-ți dă Dumnezeu trebuie să mai și muncești, dacă vrei să obții succes.
Un lucru pe care l-a spus Mihail Sadoveanu atunci când a fost inaugurată Școala de Literatură de la București, sună așa: ,,Pe porțile acestei școli vor ieși exact atâția poeți câți au intrat”. Același lucru se poate spune și despre ULIM: ,,Pe ușile ULIM-ului vor ieși exact atâția ziariști câți au intrat”. Cred foarte mult că ziarist înseamnă nu numai omul care scrie, dar omul care gândește. Lucrul pe care trebuie să-l învețe un viitor ziarist este să învețe să gândească.
–Pe timpuri existau multe cenacluri literare, unde tinerii puteau să-și discute creațiile, să-și descopere talentele. Ce posibilități li se oferă tinerilor de azi pentru a se afirma în literatură?
N.D.: În timpurile noastre cenaclurile erau mai necesare fiindcă era foarte greu să publici ceva. Astăzi există multe cenacluri la biblioteci, unde tinerii se întâlnesc și își discută creațiile. Aș vrea ca tinerii să fie activi și în acest sens, să-i văd publicându-se în ziarele și revistele din Republica Moldova, din România. Am participat la mai multe festivaluri de proză, poezie, epigrame din România și din păcate foarte puțini tineri din Moldova sunt cei care-și trimit lucrările. Ar trebui ca tinerii noștri să fie mai participativi. Să nu se limiteze doar prin participarea la cenacluri și manifestări culturale.
–Care momente din propriii ani de studenție v-au marcat întrucâtva?
N.D.: În primul rând m-au marcat momentele legate de lecturi. Am avut bucuria de a descoperi cărți. În anii studențești am avut parte de cămin, bursă și un loc în sala de lectură. Este foarte important să ai locul tău în sala de lectură.
Pentru cei care doresc să devină jurnaliști, îi îndemn să scrie mult, să aibă jurnale și diverse carnețele în care să-și facă notițe în orice moment, să aibă prieteni la care să le citească cele scrise și să încerce să publice.
–Există un student de care vă amintiți cu zâmbetul pe buze?
N.D.: Cu zâmbetul pe buze îmi amintesc de mai mulți studenți. Sunt studenți curajoși care câteodată au un curaj exagerat, dar aceștia sunt de regulă studenții buni care răzbesc în viață.
Vârsta cea mai frumoasă pentru om este această vârstă, la care vă aflați voi, vârsta studențească. În această perioadă studenții ar trebui să culeagă maximul de privilegii. Să se manifeste activ, să capete anumite deprinderi, studii aprofundate, lecturi. Să-și antreneze curajul de a fi cetățean propriului stat și de a încerca să influențeze.
–Vă mulțumesc!
(Publicat în revista UNIVERSITAS III, ediţia I, ULIM)
Mariana Raileanu 