Povestea unei învingătoare în lupta cu destinul în noul roman al lui Ion Deaconescu!

În anul 2015, la Editura pentru Literatură și Artă a mai apărut o carte! Una fermecătoare, semnată de Ion Deaconescu și intitulată „Povestea continuă”. Romanul de 120 pagini al autorului menționat relatează istoria cutremurătoare a unei tinere care descoperă, atunci când era cea mai tânără, cea mai fericită, cea mai frumoasă, că e atinsă de o boală nemiloasă. E femeia care așteaptă într-o aversă ca dintr-o clipă în alta să fie lovită de fulger. Aversa e boala cu care încearcă să coabiteze, tolerându-se reciproc.

page

„Povestea continuă” de Ion Deaconescu

Acest roman este unul de viață. De luptă pentru viață, mai exact.
De tristețe.
De suferință.
De resemnare, pe alocuri.
Și nu în ultimul rând, de speranță.
Lupta interioară a eroinei molipsește, te face să-ți încrețești fruntea de neliniște și să te rogi în gând ca autorul să fie milostiv cu ea și să-i dăruiască, la finalul cărții, o gură de aer mai mult. Titlu cărții să fie pentru protagonistă o promisiune de bine: acesta să-și continuie viața fără povara spinului ce-i erodează trupul, să nu mai fie „un copac uscat de tristețe”, ci să înflorească bogat și promițător, cum este potrivit unei fete de vârsta ei.

Un roman bine scris (pentru care recunoștință autorului!), împodobit maiestuos cu metaforă și frumos! Las vouă câteva din însemnările mele din carte spre lectură!

  • De multe ori mă gândesc cât de naivi sunt oamenii, inconștienți și agresivi în prostia lor de a face  ceea ce n-ar trebui să facă: să mintă, să mănânce până le plesnește burta, să cumpere nimicuri, să se certe, să urască, să piardă vremea, să fie egoiști. Habar n-au când înmuguresc pomii, când înfloresc magnoliile, când apare curcubeul ori asfințește soarele. Nici nu văd că le cresc fetele și băieții, că s-a scumpit viața, că nevasta ori bărbatul a încărunțit;
  • Doar o mare suferință te face să simți că există zi și noapte, că lumina nu e la fel dimineața ori după-amiază, și nici pâinea ce refuză să intre în gură;
  • Mă doare mereu că ne împrejmuim cu gard ghimpat, mai ales în dreptul inimii și mâinile destrăbălate au uitat ce-nseamnă un buchet de flori, fiind tot mai pustiu pe la sărbători și, vorba poetului, „viața, te bagă-n mă-ta, de curvă.”;
  • Te rog, Doamne, mai naște-mă o dată, de două, de trei ori, până când mă vei binecuvânta să fiu lumânare ori clopot, chemând la rugăciune. Fă să curgă lumina în carnea-mi mucegăită, în ochii ce uneori mi-au fost de prisos, în palma sfioasă ce-a uitat să mângâie. Să simt în juru-mi parfumuri neștiute de nimeni, semn că ai trecut pe lângă mine;time-1
  • Privesc prin fereastra cu flori de gheață cum ninge, calm și indiferent, ca și când cerul și-a slobozit toți fulgii de nea dintr-o pernă uriașă, cât lumea. Zăpadă pufoasă ce acoperă toată mizeria universului;
  • Mamă, să-mi haina cu care să-mi învelesc durerea și urletul, în frigul care sapă floare de gheață pe obrazu-mi înfierbântat!;
  • Știam, eram conștientă că voi arde precum o lumânare, că nu reziști mult timp spălându-te pe față cu rouă de pelin, într-un război nedeclarat cu tine însăți, o dată și-o dată inima înnegrită de prea multă fericire și suferință se va opri ori va exploda când te-aștepți mai puțin;
  • Dacă în ecou regăsești revolta tăcerii, în acea imagine de nedescris s-a concentrat o siferință imensă, grea, împovărătoare. A-ți contempla brusc chipul schimonosit de o astfel de boală e ca și când ai primi, pe neașteptate, o lovitură în moalele capului și-ți pierzi cunoștința, intrând într-o pâclă din care n-ai cum să ieși. O beznă , un hău neguros;
  • Mă învinovățesc de păcate imaginare, drumul de altădată intră într-o altă noapte, în spatele trecutului, amintirile, în față, viitorul incert, pentru că, așa cum spunea cineva, „spre dincolo nu este zare, nerod cine-ntr-acolo cată”;
  • Voi lăsa umbra să viseze, iar pe capul pustiit, o stea, steaua mea de veghe, va străluci calmă, la vârsta deplinei iubiri. Iar timpul nu va mai avea timp, pe dinafară, pe dinăuntru, ceasornic de șoaptă al destinului. Privesc prin geamul întredeschis și dintr-o dată mi-a dispărut frica, iar cea dintâi silabă a dragostei de-abia se face auzită. În rest, doar eu, fără perucă, călcând desculță pe sârma ghimpată a zilei. A câta?;
  • Mâine nu garantează nimic, nu asigură în niciun fel sinele tulburat de zăpadă ori de începutul ierbii, nu e nici referențial, nici măcar afectiv în vreun fel;Speranța-i-cea-mai-frecventă-și-aprigă-iluzie-dar-singura-care-nu-moare-niciodată
  • Și-atunci, doar atunci, din sângele și oasele tale, din orice îmbucătură, vei înțelege cât de fragil este acest azi, că mâine este doar ceva în șiragul de chei, ajuns de prisos sau că te afli pe un peron de gară slută, călător oarecare, ce nu știe ce tren va lua. Un tren care nu va mai opri niciodată, nicăieri;
  • Nu m-am întrebat vreodată ce sunt oamenii, ce fac ei, unde se duc, cine sunt? Îi privești cîteva clipe, dar ce fac ei în restul timpului? Intră, ca niște animale fugărite, în camere, în clădiri, în autobuze, în trenuri obosite de-atâția călători, în metrou, în cârciumi, în grotele singurătății. Se grăbesc mereu, nu se salută, nu-și spun pe nume, nu-și strâng mâinile. Aleargă, aleargă întruna;
  • Nu vă grăbiți să credeți în liniștea oamenilor și-n tăcerea frunzelor nemișcate. E de-ajuns o clipă, una doar, când vorba ori boarea se transformă, pe neașteptate, în furtună;
  • Eu niciodată nu mi-am vândut lacrimile, mai bine zis nu le-am înstrăinat, nu le-am transferat altora, dar mi-au rămas intacte visele, vise sigilate, tot chemând ce n-am văzut și avut până-n prezent, acel semn izbăvitor, adică vestea cea mare spre a-mi lumina și preschimba chinul într-o nouă speranță;

Așadar, recomand din inimă acest roman. În Republica Moldova îl găsiți la un preț de 57 lei la librăriile Pro Noi.

Reclame

Recomandare de carte. Mariana RAILEANU, despre cărți și griul ploilor de toamna.

Perfecte.md mi-au oferit ocazia să recomand cititorilor cărți de citit pentru acest sfârșit de toamnă. Iată aici un fragment din articol:

„Desi este un nume nou pe scena literara a Republicii Moldova, Mariana Raileanu se bucura de aprecierea nu doar a publicului, ci si a unor personalitati precum Nicolae Dabija si Andrei Morosanu. Recent si-a lansat primul roman, ,,Singur in intuneric”, care ilustreaza generatia tinerilor de astazi.”

image

„In continuare, autoarea va propune 4 carti perfecte pentru un sfarsit de toamna:”

Ori de cate ori simt ca am nevoie de aripi ca sa zbor sau de radacini care sa ma tina ancorata in realitate, de un decor atenuant cand dupa fereastra nu ma mai inspira griul ploilor de toamna, deschid pe brate o carte. Imbrac hainele eroilor din toate povestile pe care le citesc si impreuna cu acestia traiesc bucurii, regasiri, impliniri sau nelinisti, regrete, deziluzii. Fiecare lectura imi umple bateriile cu ceva nou, si nu ezit, pentru improspatare, sa le recitesc pe cele ce au lasat o urma in sufletul meu.

Ultimile zile am zabovit cu creionul si cu sentimentele de incantare pe paginile a trei carti extraordinare. Este vorba despre „Hotii de frumusete” a lui Pascal Bruckner, „Antologia portretului” de Emil Cioran si „Departe de lumea dezlantuita” de Thomas Hardy.

2877051

,,In cartea lui Bruckner – „Hotii de frumusete”, la fel ca si in „Portretul lui Dorian Grey” de Oscar Wilde, frumusetii ii este atribuita o trasatura fara egal: Puterea. Oamenii frumosi sunt admirati, iubiti, adorati si toata lumea le sta la picioare. Datorita fizicului stralucitor pe care il au, acestia se pot bucura de orice le pofteste inima, in detrimentul uratilor uitati de lume si ignorati. Degradarea este sentinta pe care o platesc, in roman, toate fetele frumoase care au nenorocul sa cada in vizorul celor trei sadici: Francesca, Steiner si Raymond. Bruckner dezvolta intr-un subiect original tema frumusetii, cu o intriga si un deznodamant pe masura, reusind sa creeze o capodopera care isi merita pe deplin titlul de bestseller international. Cartea este foarte bine gandita si nu seamana prea mult cu altele, chiar daca abordeaza o tema des intalnita in literatura mondiala.

скачанные файлы

„Antologia portretului” de Emil Cioran este o carte care inspira, si nu revin la ea intamplator. Autorul a produs o antologie a portretului de la Saint-Simon la Tocqueville inedita – o serie de portrete indirecte absolut unice prin care reflecta o multitudine de tipuri umane. Prin studierea acestor portrete ai senzatia ca ti se da o masca jos de pe fata si incepi sa vezi cu alti ochi posibilitatile realitatilor – atat de diverse si contradictorii. E un studiu absolut necesar oricarui tanar ce se vrea autor de carte, intrucat aceasta culegere de portrete iti poate servi ca exemplu in individualizarea propriilor persoanje. Prin aceasta carte, Cioran „a dat o imagine de ansamblu artei atat de dificile de a fixa un personaj, de a-i dezvalui misterele atragatoare sau tenebroase.”

Continuarea articolului pe: Mariana Raileanu, despre carti si griul ploilor de toamna. Vezi 4 carti recomandate de tanara autoare