Povestea unei învingătoare în lupta cu destinul în noul roman al lui Ion Deaconescu!

În anul 2015, la Editura pentru Literatură și Artă a mai apărut o carte! Una fermecătoare, semnată de Ion Deaconescu și intitulată „Povestea continuă”. Romanul de 120 pagini al autorului menționat relatează istoria cutremurătoare a unei tinere care descoperă, atunci când era cea mai tânără, cea mai fericită, cea mai frumoasă, că e atinsă de o boală nemiloasă. E femeia care așteaptă într-o aversă ca dintr-o clipă în alta să fie lovită de fulger. Aversa e boala cu care încearcă să coabiteze, tolerându-se reciproc.

page

„Povestea continuă” de Ion Deaconescu

Acest roman este unul de viață. De luptă pentru viață, mai exact.
De tristețe.
De suferință.
De resemnare, pe alocuri.
Și nu în ultimul rând, de speranță.
Lupta interioară a eroinei molipsește, te face să-ți încrețești fruntea de neliniște și să te rogi în gând ca autorul să fie milostiv cu ea și să-i dăruiască, la finalul cărții, o gură de aer mai mult. Titlu cărții să fie pentru protagonistă o promisiune de bine: acesta să-și continuie viața fără povara spinului ce-i erodează trupul, să nu mai fie „un copac uscat de tristețe”, ci să înflorească bogat și promițător, cum este potrivit unei fete de vârsta ei.

Un roman bine scris (pentru care recunoștință autorului!), împodobit maiestuos cu metaforă și frumos! Las vouă câteva din însemnările mele din carte spre lectură!

  • De multe ori mă gândesc cât de naivi sunt oamenii, inconștienți și agresivi în prostia lor de a face  ceea ce n-ar trebui să facă: să mintă, să mănânce până le plesnește burta, să cumpere nimicuri, să se certe, să urască, să piardă vremea, să fie egoiști. Habar n-au când înmuguresc pomii, când înfloresc magnoliile, când apare curcubeul ori asfințește soarele. Nici nu văd că le cresc fetele și băieții, că s-a scumpit viața, că nevasta ori bărbatul a încărunțit;
  • Doar o mare suferință te face să simți că există zi și noapte, că lumina nu e la fel dimineața ori după-amiază, și nici pâinea ce refuză să intre în gură;
  • Mă doare mereu că ne împrejmuim cu gard ghimpat, mai ales în dreptul inimii și mâinile destrăbălate au uitat ce-nseamnă un buchet de flori, fiind tot mai pustiu pe la sărbători și, vorba poetului, „viața, te bagă-n mă-ta, de curvă.”;
  • Te rog, Doamne, mai naște-mă o dată, de două, de trei ori, până când mă vei binecuvânta să fiu lumânare ori clopot, chemând la rugăciune. Fă să curgă lumina în carnea-mi mucegăită, în ochii ce uneori mi-au fost de prisos, în palma sfioasă ce-a uitat să mângâie. Să simt în juru-mi parfumuri neștiute de nimeni, semn că ai trecut pe lângă mine;time-1
  • Privesc prin fereastra cu flori de gheață cum ninge, calm și indiferent, ca și când cerul și-a slobozit toți fulgii de nea dintr-o pernă uriașă, cât lumea. Zăpadă pufoasă ce acoperă toată mizeria universului;
  • Mamă, să-mi haina cu care să-mi învelesc durerea și urletul, în frigul care sapă floare de gheață pe obrazu-mi înfierbântat!;
  • Știam, eram conștientă că voi arde precum o lumânare, că nu reziști mult timp spălându-te pe față cu rouă de pelin, într-un război nedeclarat cu tine însăți, o dată și-o dată inima înnegrită de prea multă fericire și suferință se va opri ori va exploda când te-aștepți mai puțin;
  • Dacă în ecou regăsești revolta tăcerii, în acea imagine de nedescris s-a concentrat o siferință imensă, grea, împovărătoare. A-ți contempla brusc chipul schimonosit de o astfel de boală e ca și când ai primi, pe neașteptate, o lovitură în moalele capului și-ți pierzi cunoștința, intrând într-o pâclă din care n-ai cum să ieși. O beznă , un hău neguros;
  • Mă învinovățesc de păcate imaginare, drumul de altădată intră într-o altă noapte, în spatele trecutului, amintirile, în față, viitorul incert, pentru că, așa cum spunea cineva, „spre dincolo nu este zare, nerod cine-ntr-acolo cată”;
  • Voi lăsa umbra să viseze, iar pe capul pustiit, o stea, steaua mea de veghe, va străluci calmă, la vârsta deplinei iubiri. Iar timpul nu va mai avea timp, pe dinafară, pe dinăuntru, ceasornic de șoaptă al destinului. Privesc prin geamul întredeschis și dintr-o dată mi-a dispărut frica, iar cea dintâi silabă a dragostei de-abia se face auzită. În rest, doar eu, fără perucă, călcând desculță pe sârma ghimpată a zilei. A câta?;
  • Mâine nu garantează nimic, nu asigură în niciun fel sinele tulburat de zăpadă ori de începutul ierbii, nu e nici referențial, nici măcar afectiv în vreun fel;Speranța-i-cea-mai-frecventă-și-aprigă-iluzie-dar-singura-care-nu-moare-niciodată
  • Și-atunci, doar atunci, din sângele și oasele tale, din orice îmbucătură, vei înțelege cât de fragil este acest azi, că mâine este doar ceva în șiragul de chei, ajuns de prisos sau că te afli pe un peron de gară slută, călător oarecare, ce nu știe ce tren va lua. Un tren care nu va mai opri niciodată, nicăieri;
  • Nu m-am întrebat vreodată ce sunt oamenii, ce fac ei, unde se duc, cine sunt? Îi privești cîteva clipe, dar ce fac ei în restul timpului? Intră, ca niște animale fugărite, în camere, în clădiri, în autobuze, în trenuri obosite de-atâția călători, în metrou, în cârciumi, în grotele singurătății. Se grăbesc mereu, nu se salută, nu-și spun pe nume, nu-și strâng mâinile. Aleargă, aleargă întruna;
  • Nu vă grăbiți să credeți în liniștea oamenilor și-n tăcerea frunzelor nemișcate. E de-ajuns o clipă, una doar, când vorba ori boarea se transformă, pe neașteptate, în furtună;
  • Eu niciodată nu mi-am vândut lacrimile, mai bine zis nu le-am înstrăinat, nu le-am transferat altora, dar mi-au rămas intacte visele, vise sigilate, tot chemând ce n-am văzut și avut până-n prezent, acel semn izbăvitor, adică vestea cea mare spre a-mi lumina și preschimba chinul într-o nouă speranță;

Așadar, recomand din inimă acest roman. În Republica Moldova îl găsiți la un preț de 57 lei la librăriile Pro Noi.

Cu iz de carte și vin gustos, azi, la Uniunea Scriitorilor!

Astăzi am mers mână în mână cu frigul de afară și ne-am făcut prieteni. La drept vorbind, aproape că nici nu i-am simțit prezența în acel dute-vino care m-a purtat pe drumuri, pentru că ziua a fost plină (și de emoții pozitive, și de acțiuni frumoase), iar prietenii alături.

După amiaza acestei zile m-a găsit pe str. 31 august 1989, în casa scriitorilor țărișoarei noastre, unde Răzvan Voncu, un scriitor renumit de peste Prut a lansat cartea ”O istorie literară a vinului în România”. Răzvan Voncu a efectuat o cercetare de 2 ani pentru a aduna materialul necesar cărții sale, care a fost lansată în România, în noiembrie anul trecut, și astăzi la Chișinău. Autorul intenționează să dezvolte această temă până în 2017, într-o carte de 1000 pagini. Despre lansarea de carte de astăzi, cu mai multe date, discursuri și informații revin într-un alt articol, cât de curând.

După ce am ieșit din Sala cu Oglinzi (încăperea care a găzduit evenimentul), m-am oprit cu amica mea la librăria ”PRO NOI” din imediata apropiere a casei scriitorilor.

– Doar vedem ce titluri au și mergem mai departe!, asta e fraza cu care ne amăgim de fiecare dată când stăm pe gânduri dacă să intrăm sau nu într-o librăie. Problema este că întotdeauna când intrăm în una cheltuim absolut toți banii pe care-i avem la noi ca să procurăm cărți. Este foarte greu să te abții să nu cumperi o carte care îți face cu ochiul (indiferent că te ademenește titlul sau îți place cum scrie autorul cutare).

În această librărie ne-a impresionat asortimentul larg de cărți și reducerile oferite. Pe rafturi erau aranjate frumos tot felul de dicționare, cărți (din programa curriculară și de dezvoltare) pentru copii, liceeni și studenți , precum și cărți recunoscute în întreaga lume drept bestselleruri. Eu mi-am ales cărțile ”O crimă imperfectă” de Teresa  Solana și ”13 probleme” de Agatha Christie. Mi-am promis să am toată colecția de cărți a Agathei Christie, pentru că e scriitoarea mea preferată din seria autorilor de romane polițiste.

Îm a doua imagine de sus vedeți lista cu cele 10 romane preferate ale Agathei Christie din cele 80 pe care le-a scris.

”Într-o scrisoare din 1972 către un admirator din Japonia, Agatha Christie mărturisește care sunt romanele ei preferate, oferind și câte o scurtă explicație.

  • 1. Zece negri mititei;
  • 2. Cine l-a ucis pe Roger Ackroyd;
  • 3. O moarte anunțată;
  • 4. Crima din Orient Expres;
  • 5. 13 probleme;
  • 6. Către zero;
  • 7. Noapre nesfârșită;
  • 8. Casa strâmbă;
  • 9. Vinovat fără vină;
  • 10. Mâna ascunsă.”

Vedeți în imagine (sau în carte) de ce autoarea preferă anume aceste 10 romane din cele 80, și nu altele.

În drum spre casă am trecut pe la Creme de la Creme, pentru că eram flămânde și obosite (și eu, și colega mea), apoi am pregătit un plan pentru week-end.

Mie mi-a atras atenția căsuța din copacul din fața restaurantului! Voi ați văzut-o? Nu știu dacă e pentru păsări sau e un simplu accesoriu, dar e frumoasă!

CIMG7225

Pentru restul serii am preconizat vizionarea unui documentar despre viața și activitatea lui Edward L. Bernays, părintele relațiilor publice.

Goethe spunea să nu lăsăm să treacă o zi fără să facem, să auzim sau să vedem ceva frumos. Eu astăzi am trăit aceste cuvinte și mă simt minunat!

Muncă, cărţi şi sărbătoare

Aşa s-a întâmplat că de ziua oraşului m-am pricopsit cu câteva cărţi noi! M-am dus în Piaţa Marii Adunări Naţionale împreună cu buna mea prietenă Cristina, ca să ne bucurăm alături de oameni de bunătăţurile împânzite de-a lungul bulevardului Şrefan cel Mare şi să facem un mic articolaş pentru următorul număr al cotidianului „Evenimentul zilei”. Banii pe care-i aveam cu noi erau destinaţi din start pentru cărniţa rumenită frumos şi sărmăluţele calde care au învăluit cu mirosul lor toată inima oraşului. Nu am ajuns să le gustăm însă, pentru că în scuarul Teatrului de Operă şi Balet „Maria Bieşu” am dat nas în nas cu cărţile de la PRO NOI!

Ne-am zis că doar ne uităm peste titluri şi trecem mai departe! Dar n-a fost să fie. Demult vroiam o carte cu versurile lui Vieru, şi tocmai mi-a căzut una în faţa ochilor: „Limpede ca lacrima”. Apoi mi-am amintit că vroiam şi „Portretul lui Dorian Gray” de Oscar Wilde, şi o carte de nuvele de F. Scott Fitzgerald. Preţurile au fost destul de „bunicele”, chiar dacă vânzătoarea ne încălzea urechile cu cele 10% reducere!

CIMG6992

Cristina s-a oprit la cărţile „Eu sunt Malala” de Malala YOUSAFZAI (cea mai tânără câştigătoare a premiului Nobel pentru pace, 2014) şi „Cu sânge rece” de Truman Capote.

Am zis că fac schimb cu ea după ce termină cărţile de citit.

După asta am făcut pozele, am înregistrat câteva mesaje de la chişinăuieni pentru articolul nostru şi am plecat acasă. Dacă tot n-am reuşit să gustăm carnea în oraş, trebuia de urgenţă să o pregătim noi! Şi aşa am făcut!

Cristina zice că carnea s-a primit delicioasă, eu i-am spus că am reuşit să transmitem din gustul ei şi rândurilor pe care le-am scris! Aţi văzut numărul de miercuri al ziarului?

a

 

Şi ca să nu uităm de atmosfera din inima capitalei, unde s-au mutat, de ziua oraşului, o bucată din parcul Dendrariu, colecţia de dovlecei a lu nea Mihai, trasura trasă de cal alb, trenuţeţul pentru copii, casele de la ţară în miniatură, porţile oraşului şi muzica bună, las mai jos şi câteva fotografii de la eveniment! Să gustaţi cu plăcere!

Această prezentare necesită JavaScript.