Tăcere

a

 

 

 

 

 

 

A venit ceasul rece din urmă,
îl simţi, ca şi mine, poete?
gânduri de ieri, indiscrete
în liniştea nopţii se curmă.

E liniştea nopţii în care
adevărul pictat în cuvinte
nu se ascunde, nu minte
ci falnic în lume răsare.

Masca luminii se farmă,
e ceasul în care tăcerea,
ca cea mai durută avere,
tresare ca focul din armă.

Pune-ţi lăcate, poete
la inima ta, chinuită,
să nu cazi în astă ispită,
căci lumea nu ştie să ierte.