O voce la telefon care mi-a însorit ziua!

parinti

”Enigmatici și cuminți,

Terminându-și rostul lor,

Lângă noi se sting și mor

Dragii noștri, dragi părinți.”

– Adrian Păunescu

Astăzi am mers prin ploaie, am călcat prin băltoace și mi-am umplut încălțările cu noroi (Da, da! Pe anumite străzi din Chișinău găsești și așa ceva pe timp ploios!), am fost stropită de șoferii care gonesc mașina înadins (parcă) prin apele de pe lângă trotuarele pe care circulă pietonii și, ca să fie tabloul complet, mi s-a mai rupt și umbrela din cauza vântului nărăvaș care s-a stârnit în a doua jumătate a zilei.

Eram pornită serios să adaug acestei zile eticheta de cea mai urâtă zi a săptămânii când, pe neașteptate dar foarte bine-venit, am primit un apel telefonic de la o persoană dragă inimii mele. Dacă nu cea mai dragă! Mama m-a îmbrățișat în cuvinte calde și mi-a amintit cât de mult mă iubește! Nu știu cum alții, dar eu îmi iubesc părinții până la infinit. Cuvintele lor, de alint sau de îndrumare, sunt pentru mine o mângâiere curată.

Am uitat imediat de peripețiile neplăcute ale zilei și mi-am recăpătat culoarea în obraji, zâmbetul și buna dispoziție. E demonstrat lucru: Părinții mei, pentru mine, sunt cel mai bun remediu împotriva neplăcerilor!

Iubiți-vă și respectați-vă părinții cât mai sunt vii, cât mai sunt cu voi! Acesta este sfatul pe care îl dau întotdeauna prietenilor mei.

Anunțuri