Testul celor TREI. O întâmplare despre Socrate

socrate

In Grecia antica, Socrate era foarte mult laudat pentru intelepciunea lui. Intr-o zi, marele filozof s-a intalnit intamplator cu o cunostinta care alerga spre el agitat si care i-a spus: “Socrate, stii ce-am auzit tocmai acum, despre unul dintre studentii tai?”

“Stai o clipa” ii replica Socrate. “Inainte sa-mi spui, as vrea sa treci printr-un mic test. Se numeste Testul celor Trei.”
“Trei?”
“Asa este” a continuat Socrate. “Inainte sa-mi vorbesti despre studentul meu, sa stam putin si sa testam ce ai de gand sa-mi spui.

Primul test este cel al Adevarului. Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?”
“Nu” spuse omul. “De fapt doar am auzit despre el.”
“E-n regula” zise Socrate. “Asadar, in realitate, tu nu stii daca este adevarat sau nu.

Acum sa incercam testul al doilea, testul Binelui. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?”“
Nu, dimpotriva…”
“Deci,” a continuat Socrate, “vrei sa-mi spui ceva rau despre el, cu toate ca nu esti sigur ca este adevarat?”
Omul a dat din umeri, puțin stanjenit.

Socrate a continuat.

“Totusi mai poti trece testul, pentru ca exista a treia proba – filtrul Folosintei. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu imi este de folos?”
“Nu, nu chiar…
“Ei bine,” a conchis Socrate, “daca ceea ce vrei sa-mi spui nu este nici Adevarat, nici de Bine, nici macar de Folos, atunci de ce sa-mi mai spui?”
Omul era invins si s-a rusinat.

(P.S: Ceea ce vroia sa-i spună era faptul ca Xantipa, sotia lui Socrate, il înșela cu studentul in cauza. 🙂 )

Tăcere

a

 

 

 

 

 

 

A venit ceasul rece din urmă,
îl simţi, ca şi mine, poete?
gânduri de ieri, indiscrete
în liniştea nopţii se curmă.

E liniştea nopţii în care
adevărul pictat în cuvinte
nu se ascunde, nu minte
ci falnic în lume răsare.

Masca luminii se farmă,
e ceasul în care tăcerea,
ca cea mai durută avere,
tresare ca focul din armă.

Pune-ţi lăcate, poete
la inima ta, chinuită,
să nu cazi în astă ispită,
căci lumea nu ştie să ierte.