Iarna, Iașiul este mai frumos ca niciodată!

Înainte să urc în autocarul care avea să mă ducă la Iași pentru o mică excursie de o zi, în minte mi-au apărut cuvintele lui Grigore Vieru:

„Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul.”

Iași, Romania, decembrie 2014

Iași, Romania, decembrie 2014

Iașiul, oraș pe care l-am văzut îmbrăcat în toate hainele anotimpurilor, ieri mi s-a arătat mai frumos ca niciodată! O fi de vină straiele de sărbătoare, bradul frumos din inima orașului, spectacolul de lumini împrăștiate organizat pe toate străzile sau oamenii care cântă și se veselesc împreună – nu știu. Cert este că acest oraș expiră viață (nu doar istorie) prin toate celulele sale!

În compania ghidului nostru, domnul Sergiu Botezatu, am colindat străzile orașului și am văzut cele mai valoroase clădiri din punct de vedere istoric. Palatul Culturii, Mitropolia Moldovei si Bucovinei, Teatrul National, Palatul Roznovanu, Casa Dosoftei, Biserica “Sf. Nicolae Domnesc”, Biserica Barboi, Manastirea Golia, Biblioteca Centrala Universitara, Universitatea Al. I. Cuza, Parcul Copou, Manastirea Cetatuia, Bojdeuca Ion Creanga, Gradina Botanica, Manastirea Sf. Parascheva, Manastirea Trei Ierarhi din Iasi, Teiul lui Eminescu au fost doar câteva din obiectivele turistice vizitate.

Biserica ”Sf. Nicolae Domnesc”, construită între 1491 -1492 de către domnitorul Ștefan cel Mare

Cu un amestec de vechi și nou, acest oraș este o invitație delicioasă pentru fiecare iubitor de călătorii. Străzile pariziene din centrul orașului te fac să uiți, pentru o clipă, că ești pe pământ românesc, iar clădirile și vechile obiective cu importanță istorică și culturală aparte te duc cu gândul departe în trecut.

M-am bucurat să găsesc Teiul lui Eminescu viu și nevătămat în parcul Copou. Cel care a suferit atâtea tratamente și care încă mai are haina verde în primăvară. Copacul căruia biologii îi dau peste 250 de ani.

Iar spre seară am făcut cumpărături pentru cei dragi la Palas Mall, centrul comercial enorm din apropierea Palatului Cultural.

Această prezentare necesită JavaScript.

Dragi români, eu am un mesaj pentru voi: dacă toate orașele din România sunt la fel de frumoase ca Iașiul, atunci sunteți niște fericiți!

Odată cu această călătorie, mi-am scris un obiectiv nou în lista cu ce vreau să fac în 2015: ”Să văd cât mai multe orașe din România”

Să îndemn să mergeți în Iași și să vă bucurați de atmosfera de acolo!

Anunțuri

O zi

Iubește viața mai presus decât înțelesurile ei, și abia atunci îi vei pricepe sensul. Dostoievski a spus-o. Asemenea lui Dostoievski, nu pot trece pe lângă un copac și să nu fiu fericită că-l văd, să stau să vorbesc cu un om și să nu fiu fericită că-l iubesc. Sunt atât de multe lucruri pentru care iubesc viața încât nu-mi mai rămâne timp să fiu supărată, necăjită sau îmbufnată.

Voi v-ați făcut listele cu cel puțin 10 lucruri pentru care sunteți fericiți că sunteți? Eu da! Și mă tem că sunt mai mult de 10… Astăzi vreau să vă transmit gândurile mele bune și să vă îndemn să vă iubiți unii pe alții, pentru că restul e decor, e praf, e scurgere de timp și energie.

lucruri

Pentru restul serii am două recomandări pentru voi! Este vorba despre un film excepțional (1) și o carte care vă pune pe gânduri (2).

Whiplash (1) este drama care astăzi m-a ținut încordată de la început până la sfârșit. O ecranizare fermecătoare a ceea ce noi numim autodisciplină, obsesie, limită, influență. Toate combinate cu o muzică care îți întinde corzile sensibilității până la soare, ca să te lase apoi la pământ, pleoștit și nins, cu gânduri care aleargă haotic. Pentru mine este filmul anului 2014!

Urmăriți acest film și vedeți ce emoții vă transmite vouă!

000036.2771.Whiplash_still1_JKSimmons_.JPG

Cât despre carte (2), v-o recomand pe cea care îmi stă acum în fața ochilor: „Visuri de iarnă și alte povestiri”, scrisă de autorul Marelui Gatsby, Francis Scott Fitzgerald.

„Opera lui Fitzgerald exprimă experiența intimă a autodistrugerii și a fascinației suscitate de boală și moarte. Dacă Marele Gatsby constituie punctul de maximă realizare artistică, rămânem cu convingerea că și nuvelele marelui scriitor prezintă suficient interes pentru iubitorul de literatură veritabilă.” este de părere Liviu PAPUC. Mie, această carte mi-a deschis o nouă viziune asupra a ceea ce se petrece în spatele cortinei, atât a celei din spectacol intim al vieții, cât și din cel public, pe care-l afișăm mulțimii.

visuri de iarna

Vă las gândurile mele de bine!

Cu drag!

Nervi de toamnă

Brrr… Ce frig e! Şi la voi plouă? (afară, pe obraji, în suflet, mai ştiu…)

Pe mine m-a surprins ploaia în plină stradă. Mă gândesc: ce noroc că s-au inventat umbrelele! Mă mai doare sufletul când merg alert pe lângă parcul meu şi văd cum îi plâng copacii, dar nu pot rămâne la confesiuni… Nasul de sub umbrelă îmi aminteşte că trebuie să trec pe la farmacie.

E trist şi plini de nervi, ca-n poezia lui Bacovia. Dar zile din astea sunt indispensabile. La fel cum omului îi este absolut necesar să mai fie şi naiv, câteodată, şi implacabil. Astea îl ajută să-şi dezmorţească gândurile şi să nu uite că e o fire complexă, că laturile pozitive şi negative sunt necesare pentru a crea echilibrul, măsura, linia dreaptă…

bacovia

Toamna îşi amestecă culorile ca un pictor desăvârşit. Ştie exact când trebuie să traseze o linie mai întunecată peste nuanţele vii. Ştie şi despre cuvintele care alergă obosite printre rânduri. Oftează şi ea, că ştie… Face loc de sosire pentru altcineva şi ne lasă pe noi, trecătorii prin viaţă, să-i observăm toanele. Ce-i pasă ei dacă o aprobăm sau nu? Câţi oameni, tot atâtea toamne.

Of, anotimp cu miros de gutuie, te iubesc şi te urăsc totodată, ca-n poveştile frumoase de dragoste!

Muncă, cărţi şi sărbătoare

Aşa s-a întâmplat că de ziua oraşului m-am pricopsit cu câteva cărţi noi! M-am dus în Piaţa Marii Adunări Naţionale împreună cu buna mea prietenă Cristina, ca să ne bucurăm alături de oameni de bunătăţurile împânzite de-a lungul bulevardului Şrefan cel Mare şi să facem un mic articolaş pentru următorul număr al cotidianului „Evenimentul zilei”. Banii pe care-i aveam cu noi erau destinaţi din start pentru cărniţa rumenită frumos şi sărmăluţele calde care au învăluit cu mirosul lor toată inima oraşului. Nu am ajuns să le gustăm însă, pentru că în scuarul Teatrului de Operă şi Balet „Maria Bieşu” am dat nas în nas cu cărţile de la PRO NOI!

Ne-am zis că doar ne uităm peste titluri şi trecem mai departe! Dar n-a fost să fie. Demult vroiam o carte cu versurile lui Vieru, şi tocmai mi-a căzut una în faţa ochilor: „Limpede ca lacrima”. Apoi mi-am amintit că vroiam şi „Portretul lui Dorian Gray” de Oscar Wilde, şi o carte de nuvele de F. Scott Fitzgerald. Preţurile au fost destul de „bunicele”, chiar dacă vânzătoarea ne încălzea urechile cu cele 10% reducere!

CIMG6992

Cristina s-a oprit la cărţile „Eu sunt Malala” de Malala YOUSAFZAI (cea mai tânără câştigătoare a premiului Nobel pentru pace, 2014) şi „Cu sânge rece” de Truman Capote.

Am zis că fac schimb cu ea după ce termină cărţile de citit.

După asta am făcut pozele, am înregistrat câteva mesaje de la chişinăuieni pentru articolul nostru şi am plecat acasă. Dacă tot n-am reuşit să gustăm carnea în oraş, trebuia de urgenţă să o pregătim noi! Şi aşa am făcut!

Cristina zice că carnea s-a primit delicioasă, eu i-am spus că am reuşit să transmitem din gustul ei şi rândurilor pe care le-am scris! Aţi văzut numărul de miercuri al ziarului?

a

 

Şi ca să nu uităm de atmosfera din inima capitalei, unde s-au mutat, de ziua oraşului, o bucată din parcul Dendrariu, colecţia de dovlecei a lu nea Mihai, trasura trasă de cal alb, trenuţeţul pentru copii, casele de la ţară în miniatură, porţile oraşului şi muzica bună, las mai jos şi câteva fotografii de la eveniment! Să gustaţi cu plăcere!

Această prezentare necesită JavaScript.

 

O vacanţă fotogenică!

 

gVara lui 2014 am petrecut-o în Italia! O ţară frumoasă, îmbibată cu miros de munte şi de mare, şi înfrumuseţată cu fundalurile verzi care împrejmuiesc din toate părţile castelele şi centrele istorice în care fiecare pietricită are istoria sa.

Bologna a fost prima destinaţie cu care am început vara. Denumit „orașul roșu” pentru culoarea acoperișurilor și fațadelor sale, Bologna este un orăşel frumos şi curat pe care nu trebuie să-l ratezi când călătoreşti în Italia. Mie mi-a rămas în memorie datorită arhitecturii de poveste şi străzilor bine îngrijte. În piazza Magiore (unde trebuie să mergi în primul rând!) vezi Fontana del Nettuno – simbol al oraşului (statuie realizată din bronz şi cu o înălţime de 3,20 m) şi alte minunăţii arhitecturale.

Această prezentare necesită JavaScript.

Dacă vizitezi Bologna este musai să vezi biserica Madonna di San Luca. Se află pe o colină din apropierea oraşului şi trebuie să urci un drum de 3,5 km până ajungi la ea, prin Arco del Meloncello (de la stadion faci primul drum la dreapta). De acolo, de sus, oraşul ţi se aşează la picioare!

Această prezentare necesită JavaScript.

Din Bollogna până în Torino ajungi cu trenul în doar 3 ore. Eu am luat trenul din două motive: 1. Este mai ieftin (doar 55 euro biletul) şi 2. Este mai ecologic decât alte mijloace de transport, din punct de vedere al cantităţii reduse de CO2 emise în atmosferă.

Despre aventura la Torino am scris  şi aici!

Basilica di Superga şi Abazzia Sacra di San Michele sunt alte două minunăţii pe care trebuie să le vezi în acest oraş.

Basilica di Superga (construită în 1717) se află pe colina cu acelaşi nume şi este un preţios punct de atracţie pentru turiştii care vor să vadă monumentul ridicat în memoria victimelor accidentului de la 4 mai 1949, când un avion al companiei Avio Linee Italiane s-a prăbuşit pe dealul Superga şi au murit toţi cei 31 de pasageri care erau la bord (membrii echipei de fotbal Torino A.C., jurnaliştii care îi însoţeau şi echipajul avionului).

Basilica di Superga

Basilica di Superga

Această prezentare necesită JavaScript.

Pe Alpii din regiunea Sant’Ambrogio di Torino se ridică Abazzia Sacra di San Michele, a cărei construcţie a început la sfârşitul secolului X şi care constituie un monument simbol important al Italiei.

Din Collegno faci corso Francia cu maşina şi în mai puţin de o oră eşti la Sacra di San Michele! Aici sunt privelişti pe care trebuie să le vezi!

5

Abazzia Sacra di San Michele

Această prezentare necesită JavaScript.

Torino este un oraş frumos şi plin de sărbătoare în orice zi a săptămânii! Iar dansul e distracţia principală când te afli pe o stradă pietonală!

Mai multe week-end-uri din august le-am petrecut la Viverone. O localitate pe care eu o numesc „Paradisul verde”! Tot aici se află şi lacul cu acelaşi nume.

Viverone este o zonă liniştită şi relaxantă, cu coline şi căsuţe mici cu acoperişuri roşii. Castelele şi monumentele istorice de aici conferă un plus de pitoresc ţinutului, iar turiştii şi localnicii se îmbulzesc pe malul lacului ca să prindă peşte sau raci, ca să se plimbe cu barca sau să admire lebedele, răţuştele, caii de toate culorile, măgarii şi poneii albi.

Torino – prima destinaţie din această vară!

În frumoasa dimineaţă de duminică, 7 septembrie, mi-am luat rucsacul în spinare, pe fratele meu drept ghid şi am pornit pe străzile oraşului să mă plimb. Torino – capitala Italiei între 1861 şi 1865 – expiră istorie prin toţi porii, aşa că am fost tentată să dedic, pe langa cele trei saptamani anterioare, înca o zi descoperirii acestui oraş frumos şi să văd măcar puţin din minunăţiile pentru care este atât de colindat de turişti! Aşa mi-am totalizat suma de impresii despre Torino şi mi-am conturat straduitor o imagine clară a acestuia.

Mi-am început călătoria din centrul istoric Collegno (aici am petrecut două luni din vară), am luat metroul (râma aia subterană care merge fără şofer! 🙂 ) până în Torino Porta Susa, şi de acolo a început totul! Apropo de metrou, o calatorie costa 1,5 euro, iar biletul îl poţi folosi, în decursul unei ore, la călătoria prin oraş cu toate liniile de transport.

47

1. Clădirile în Torino sunt îmbrăcate toate în roşu sau alb, majoritatea sunt din cărămindă, iar la balcoane vezi minunăţii din astea! (Imaginile 1 şi 2 ). Oamenii îşi cresc palmierii şi plantele la balcon sau chiar pe acoperişul clădirii.

48

2. La biserica de lângă muzeul Diocesano am avut ocazia să fim martori la o…  cununie! Multă lume frumoasă şi atmosferă de sărbătoare!

2

 

14

3. Mireasa a venit în maşina pe care o vedeţi mai jos! Cred că e mult mai drăguţ şi mult mai original decât la moldovenii care-şi închiriează – devenit deja un obicei – limuzine pentru acest eveniment! Continuă lectura