Iubirea se răsplăteşte cu iubire. Cadou de suflet pentru mama mea!

parinti

Pentru mine ziua mamei mele este în fiecare zi, nu doar pe 13 ianuarie! Nu voi aştepta niciodată motive speciale sau anumite ocazii pentru a-i putea oferi un sărut, o îmbrăţişare, un surâs, nişte flori, un cadouaş sau alte minunăţii drăguţe care să-i nască zâmbetul pe buze şi soarele în suflet. Mama mea e specială şi tot ce ţine de ea mă atinge în mod deosebit. Am iubit-o, o iubesc şi o voi iubi căte zile mi-a dat Domnul, mulţumindu-i că o am alături şi în suflet şi că pot conta oricând pe bunătatea ei. Pentru că asta este- o bunătate! Toată!

Ce vedeţi mai jos e pernuţa moale şi albă pe care este imprimată o poză de nuntă a părinţilor mei, singura care s-a mai păstrat, cu ambii în cadru. (Au fost fotografiaţi exact în timpul dansului mirilor!) Este o mică bucurie pe care am făcut-o mie şi lui mămica, căci la ea va zbura pernuţa, cu toată dragostea, îmbrăţişările şi sărutările mele!

pe pernuţa poza părinţilor! ...pentru că îi iubesc!

O fotografie mai veche, din ziua nunţii părinţilor mei!

P.S.: Tata mi-a fost complice! 🙂 El ştie că iubirea se răsplăteşte cu iubire!

Cum să obţii permisul fără să scoţi 250 € din buzunar

scoala-soferi-examen-auto-rutier-permis

Recunosc: pentru mine şoferia a fost un adevărat calvar. După ce am picat de 2 ori examenul auto (proba practică) am avut tentaţia să renunţ. Pentru că să renunţi este cel mai uşor –  te scuteşte de emoţii negative în plus. Şofatul prin ambuteiaje şi amiezi clocotitoare îmi tăia elanul pentru orice altă încercare.

Nu sunt dintre persoanele care renunţă atât de uşor la întâmpinarea primelor greutăţi, însă de data aceasta părinţii au constituit singurul motiv pentru care am continuat. M-am înscris la examenul repetat, mi-am luat lecţii practice suplimentare, un alt instructor şi am (re)început să muncesc.

Peste 10 zile m-am prezentat la examen. Pentru a treia oară. În timp ce aşteptam să înceapă examenul, un domn de lângă mine (care avea examenul auto în aceeaşi zi) mi-a „şoptit” printre altele că cu (doar) 250 € pot obţine permisul rapid şi simplu. Fără prea mulţi nervi. S-a mai lăudat apoi că nu-şi aminteşte nici măcar  denumirea şcolii auto la care s-a înscris – pentru că nu a făcut-o. A mai povestit dupa aceea persoanelor interesate de langa el, cu lux de amanunte, cum se face toata smecheria. Mi-e frica sa ma  gandesc ca dupa ce-si ia permisul, acest om va conduce pe strazile Chisinaului… Am constatat doar că în ciuda noului regulament adoptat de curând oamenii continuă să dea/primească mită.

După ore întregi de aşteptare şi încordare am ajuns la momentul decisiv. Şi ce credeţi? Am susţinut examenul! Uhhh! Să vedeţi ce emoţii te încearcă când examinatorul îţi întinde documentele şi te felicită cu un „Eşti admisă!”

Pentru cei care abia urmează să treacă prin asta (după mai multe încercări nereuşite) le spun: SE POATE! Dacă vreţi să obţineţi permisul fără să scoateţi 250 € din buzunar trebuie să urmaţi câţiva paşi simpli. Pe mine m-au ajutat!

  • După ce ai picat examenul (indiferent dacă proba teoretică sau proba practică) nu te lăsa bătut. Înscrie-te la examen repetat;
  • E de dorit să susţii proba teoretică din prima încercare. Altminteri, dacă nu cunoşti „Regulamentul Circulaţiei Rutiere”, ce mai contează că poţi să zoreşti maşina ca un Schumacher?;
  • Dacă ai făcut mai mult de două sau trei greşeli pe poligon, atunci programează-ţi cel puţin 3-4 ore adăugătoare de conducere. În doar o lecţie nu vei reuşi să lucrezi bine asupra greşelilor;
  • Cere să faci lecţii cu un alt instructor. Sau la o altă maşină. Nici nu ştii cum rămâi surprins(ă)!;
  • În ziua examenului lasă blugii strânşi pe corp, călduroşi acasă. Îţi pot tremura picioarele (şi de la emoţii, şi de la căldură) când vei apăsa pe pedale. Îmbracă ceva lejer, în care să te simţi comod şi liber;
  • Când urci în maşină încearcă să uiţi că omul de lângă tine e un străin. Gândeşte-te că dumnealui vrea ca tu să obţii permisul. Asta te va scuti de emoţii în plus;
  • Nu face abuz de tot felul de calmante. O sticlă cu apă rece o să-ţi prindă numai bine!;
  • În timp ce te pregăteşti pentru drum nu uita să-ţi reglezi scaunul, oglinzile retrovizoare şi să-ţi fixezi centura de siguranţă. Poţi vorbi cu voce tare în timp ce efectuezi aceste acţiuni, astfel te vei auzi şi te vei asigura că nu ai uitat nimic. Vezi să aprinzi luminile şi să eliberezi frâna de staţionare 🙂 ;
  • Nu te ceartă nimeni dacă vei merge cu 20-30 km/h. Vei reuşi să observi la timp semnele de circulaţie şi să iei rapid şi corect deciziile de deplasare. (O să reuşeşti pe viitor să mergi şi cu 50 km/h, nu te stresa 🙂 ) Dar ţine minte că conducerea cu viteză redusă în mod nejustificat se penalizează;
  • Cunoaşterea şi respectarea semnificaţiei semnelor şi mijloacelor de semnalizare te vor ajuta să parcurgi traseul cu succes;

Şi la final nu uita să mulţumeşti examinatorului pentru curajul de a se fi urcat în maşină alături de tine! 🙂

Aceste mici lucruri m-au ajutat să susţin examenul cu brio, şi să-mi păstrez banii în buzunar. Pentru că se poate!

Pentru cei care au susţinut examenul din prima încercare FELICITĂRILE mele, pentru ceilalţi: important e să nu renunţaţi.

P.S. Datorită noilor modificări ale Regulamentului Circulaţiei Rutiere acum poţi susţine examenul auto ori de câte ori vrei, fără să mai faci o dată şcoala auto.

Fericire

imagini-frumoase-pentru-tine-e2849699-821

Simt melodia cum dansează
în inima mea, și-i dă viață:
Pe coardele-i fine vibrează
și-o-nsuflețește, o crește, o-nalță!

Simt vântul precum o pană ușoară
ce-mi gâdilă viața duios,
Astăzi trăiesc întâia oară,
Atât de ceresc, de frumos…

P.S. am avut o zi minunată! Atât pot să spun. Și vă doresc și vouă una cel puțin la fel!

Iar mai jos vedeți un citat de Mark Twain care mie îmi place foarte mult și pe care nu-l uit niciodată:

  • Dă şansa fiecărei zile să fie cea mai frumoasă din viaţa ta.

 

Cele mai frumoase momente!

Sunt momente în viață care se cuibăresc adânc în sufletul tău și ți-l golesc de griji și nevoi pentru a-l umple cu bunătate, împlinire și fericire! Un asemenea moment a fost și cel de astăzi (29.06.13), la festivitatea de înmânare a diplomelor de licență. Multe emoții, flori, zâmbete, îmbrățișări… E greu să descriu toată nebunia de astăzi, fiindcă au fost trăiri pe care doar un student le poate înțelege!

Trei ani care au zburat ca vântul! Ani în care ne-am conturat identitățile și am învățat să învățăm. Ani în care ne-am făcut cunoștințe, tovarăși și prieteni noi. Ani în care am crescut!

CIMG3932

ULIM. Alături de prietena și colega Katrin!
(în mână: diploma de licență și diploma de excelență!)

Dacă pentru unii cei mai frumoși ani au fost cei de liceu, pentru mine anii de studenție nu au echivalent!

Mulțumesc părinților, în primul rând, pentru toate succesele mele, apoi profesorilor și prietenilor, care mi-au fost dascăli și critici în același timp!

CIMG4048

_medalie de excelență pentru cei mai buni dintre cei buni!_

 

După ce am depus jurământul (pentru prima dată în istoria ULIM-ului!), ni s-au înmânat diplomele de licență. Plus medalii și diplome de excelență pentru cei cu media peste 9,5!

(29.06.13)
Înmânarea diplomelor de licență

P. S.: Scumpi colegi, vă îmbrățișez și vă iubesc pe toți! Să ne revedem peste ani cu aceleași emoții pozitive și gânduri bune, plus un bagaj de realizări frumoase!

P. P. S. Mult stimați și îndrăgiți profesori! ne înclinăm respectuos în fața dvs și vă împărtășim cele mai alese și sincere urări de bine!

Și dragii mei părinți! Pentru că sunteți cele mai prețioase ființe din viața mea! Pentru că vouă vă datorez totul! Vă mulțumesc!

5

Scrisoare către fata ”Amintirilor din viitor”

Într-o scrisoare de pe 22.09.2007 pe care mi-ai adresat-o te întrebai: „Oare cum voi fi eu și cum mă voi simți fiind studentă?”. Au trecut 6 ani de atunci. Ani în care am comunicat mai puțin, dar în care am sperat din tot sufletul că ești bine și că ți s-au realizat cel puțin jumătate dintre vise. Astăzi, după atâta timp, cum ți-ai răspunde la întrebarea de mai sus?

Îmi amintesc povestirea ”Amintiri din viitor” publicată în ”Ecoul nostru”, de parcă aș fi citit-o ieri. Știu că în baza ei ghicisem care e numele tău de fată preferat (”Isabela” – după al eroinei din text). Acum îți place același nume? (La mine ”Jasmina” a fost substituit treptat, din topul preferințelor, cu altele…) Din păcate nu am bucata de ziar în care ți-a fost publicat textulețul (spre marea mea nemulțumire), datorită căruia luasem hotărârea să-ți scriu. Îți mai amintești cum a început corespondența noastră? Erau niște vremuri atât de frumoase!, chiar dacă nu aveam internet și abia de ne instalaseră – în sat la noi – telefoanele fixe. Mergeam fericită la oficiul poștal și-ți expediam scrisoarea cu o emoție de parcă peste doar câteva clipe avea să fie în mâinile tale! Acum avem și internet și telefoane (nu doar fixe!), și o sumedenie de alte mijloace de comunicare care ne-ar ajuta să ne răspundem în doar câteva clipite la tradiționalul „Ce mai faci?”, dar… nu mai este la fel…

CIMG3620

o mică parte din corespondența mea adolescentină

Sunt acasă și răscolesc în cutia cu amintiri. Din toată mulțimea de scrisori care-mi scapă în poală, cele de la tine mă ademenesc surprinzător. Sunt atât de reprezentative și e atât de ciudat (și incomparabil de plăcut) să le recitesc după atâția ani, că fiecare dintre ele îmi stârnesc o groază de întrebări. Oare cum au evoluat toate de atunci? Care sunt răspunsurile la întrebările care ți le puneai/mi le puneai? Ce s-a schimbat? Ce a rămas la fel? Ce nu s-a întâmplat precum am dorit? Uff…

Într-o scrisoare îmi spuneai că ai vrea să te faci designer, astăzi suntem ambele aproape licențiate (mai este doar o lună până la finiș) în jurnalism. Nu mă îndoiesc, însă, că ai ales profesia care ți se potrivește cel mai bine! Din considerentul că ai o forță creativă incontestabilă și mânuiești cuvântul precum mânuiește ostașul sabia. Și ce altceva dacă nu cuvântul e principala ”armă” cu care ieșim pe câmpul de bătălie în profesia noastră?

Am râs iarăși la lecturarea întâmplărilor pe care mi le-ai relatat cu atâta entuziasm. Am recitit versurile lui Macedonski – „Rondelul rozelor ce mor” – , despre care mi-ai scris că-ți plac atât de mult. Apoi am recitit lista cu feluritele activități creatoare pe care le faci când te infectează „virusul cotidianului”. (Apropo, astăzi mai coși goblenuri?) Mi-ai scris atâtea lucruri interesante, utile, inspirate încât le-aș împărtăși cu toată lumea! N-am să te laud însă prea mult, ca să nu crezi într-un sfârșit contrariul! (îți amintești aceste cuvinte? 🙂 )

Draga mea Angelica! A spus cineva că marea fericire este alcătuită din mai multe fericiri. Păi iată: Una din fericirile mele este că te-am cunoscut pe tine. Și n-am să exagerez afirmând că orice omuleț care a avut norocul să te cunoască mai bine se poate considera un fericit! Mai păstrez și astăzi poza ta (exact cum mi-ai dat-o). Pe verso-ul pozei, pe lângă cuvintele „Pentru scumpa mea prietenă Mariana”, ai mai scris: „În timp ce-mi puneam cele 3 dorințe…” Sper foarte mult că ți s-au îndeplinit!

CIMG3613

Angelica B.

Fiecare casă ascunde o poveste…

Zilele astea, spre nenorocul meu și spre marea îngrijorare a părinților, am stat doar în pat. Așa s-a întâmplat că pe lângă  această însorită și fierbinte primăvară, am avut parte de cea mai puternică răceală de până acum. Nu știu cum se face dar sunt mult mai vulnerabilă la răceli în timp de primăvară și vară decât în iernile friguroase…

În aceste câteva zile am vizionat un anumit număr de filme. Toate franțuzești! M-am mirat să descopăr că reușesc să mă impresioneze și alte filme decât cele americane. Mai ales că în ultima perioadă acestea din urmă au devenit mult prea previzibile și… de duzină. Cu ușurință poți să-ți dai seama ce va urma, cum va evolua și care va fi sfârșitul filmului.

Filmul despre care vreau să amintesc în acest text mi-a atras atenția în mod deosebit. Se intitulează ”În casă” (denumirea originală: Dans la maison), și este un thriller filmat în regia lui François Ozon, după piesa dramaturgului spaniol Juan Mayorga: Băiatul din ultima bancă. 

Un profesor de literatură franceză descoperă în băiatul din ultima bancă (Claude), din clasa sa, că are talent pentru scris. Claude scrie o compunere despre familia prietenului său Raphaël. Pentru aceasta pătrunde regulat în casa prietenului sub pretextul că-l ajută la matematică, și-i urmărește pe ascuns pe toți membrii familiei acestuia. Profesorul, interesat în continuitatea subiectului, îl instruiește pe elev și îi dă sfaturi cum să scrie astfel încât cititorii să-și pună întrebarea: ”Ce urmează?”

Aceste film, cu un buget de 9,2 milioane de euro, a fost produs de Éric și Nicolas Altmayer pentru Mandarin Cinéma. Am constatat, la final, că francezii sunt buni nu doar în comedii, ci și în thrillere. Este un film bun, care nu-ți lasă impresia că ai pierdut timpul urmărindu-l.

Dans la maison

Dacă întâmplător v-ați îmbolnăvit (eu sper că nu!), iar capul vă doare prea tare ca să luați o carte în mână, acest film o să vă sustragă complet, și nici nu este prea lung ca să adormiți în timp ce-l priviți. Pentru cei care preferă poveștile de dragoste în locul detectivelor, recomand filmul turcesc ”Tu ești casa mea” (Evim Sensin), anul 2012, pe care l-am vizionat recent și care mi-a dat lacrimile (menționez că nu mi-au curs câteva lacrimi, până acum, decât la un singur film: Titanic).

Acum că mă simt mai bine, și cum nu am pe listă alte filme străine de urmărit pentru astăzi, o să ies afară să îmbrățișez soarele! Observ de la fereastră cât de jucăușe mă chiamă razele sale…

Terapie prin umor cu George Ciolpan!

După vizita de ieri a liderului partidului comunist, Vladimir Voronin, la ULIM chiar am avut nevoie de terapie. Una pentru suflet. Ca să scap de amintirea ideilor propulsate de acesta în cadrul lecției publice desfășurate în universitatea noastră, cum că limba română nu există, că e rezultatul ființării statului român, că cei de peste Prut vorbesc, de fapt, limba moldovenească etc.

Senatul Studențesc ULIM ne-a ajutat să ștergem din memorie amintirile neplăcute cu o cioplanporție sănătoasă de râs, așa că astăzi am avut ca invitat special la evenimentul inedit ”Terapie prin umor” pe marele și îndrăgitul actor mim de renume internațional, George Ciolpan.

Ziua în care nu ai râs niciodată este o zi pierdută, spunea Socrate. Alături de Ciolpan a fost imposibil să nu râdem. Actorul ne-a mărturisit secretul său: ,,Este foarte importantă încălzirea, de aceea fac un fel de gimnastică înainte de fiecare număr”. Pe lângă atmosfera caldă și veselă pe care a reușit cu ușurință să o creeze, Ciolpan ne-a comunicat aspecte interesante legate de tehnică în numerele sale. În pantomimă este foarte importantă crearea iluziilor, cum ar fi de exemplu, iluzia unei frânghii inexistente, sau altele. Actorul ne-a bucurat și cu un număr realizat în urma unui exercițiu de observație, intitulat ”Caracterele omenești”.

Basarabean de origine, actorul George Ciolpan a fermecat publicul din toate tările în care a avut turnee: Franţa, Spania, Belgia, China, Germania, Rusia, Italia, Mongolia, Mozambic, Suedia, SUA, Turcia și nu în ultimul rând Moldova. L-am cunoscut personal abia astăzi și am rămas încântată. Pot afirma că terapia cu umor și-a avut efectul simțitor!

http://www.youtube.com/watch?v=ZaOg5xpyYQc&feature=youtu.be

Culorile fericirii

Soarele mă ciupește de vârful nasului și îmi zâmbește! Probabil e la fel de fericit ca și mine în această mirifică zi de primăvară, când totul în jur e numai iubire! Nu întâmplător o fi zăbovit astăzi mai mult pe bolta cerească… Stau cocoțată pe o bancă în parc și mă uit de jur împrejur: nu credeam că fericirea poate fi atât de colorată!

Plin de viață, fiecare colțișor de natură dansează ospitalier în întâmpinarea frumuseții. Și atâta frumusețe în jur! Firicele de iarbă își înalță sfios căpșoarele verzi deasupra pământului, oamenii zâmbesc voioși unii altora și își dau binețe, perechi de îndrăgostiți își destăinuie dragostea sub cerurile întinerite de lumină! O fi complice primăvara la atâta căldură și frumusețe câtă văd în jurul meu?

A zis bine cineva: ”Raiul este pe pământ: aici și acum!”
Să-l întâmpinăm deci cu un zâmbet și să fim fericiți, chiar dacă avem (poate) atâtea de făcut și de rezolvat…

20130105012500Sunt fericită până și la gândul că foarte curând va trebui să mă apuc de studiat pentru conferința științifică la care particip… Deși economia nu este nici pe departe cea mai ușoară dintre specialități.

Fericirea este în noi, și noi suntem aceea care alegem cum vrem să fim!

Astăzi am făcut lucruri importante și mai puțin importante. Dar le-am făcut din plăcere și cu plăcere. Nu din responsabilitate sau pentru că ”așa trebuie”. Deci îmi pot considera ziua împlinită!

Ce am făcut astăzi:

  1. Am spus părinților mei cât de mult îi iubesc! (I-am îmbrățișat strâns, i-am sărutat și le-am mulțumit pentru toată dragostea pe care mi-o împărtășesc zi de zi.)
  2. Am dăruit o floare unei doamne pe care o admir și o respect foarte mult! (Ți se umple sufletul de bucurie când reușești să câștigi un zâmbet și să binedispui pe cineva!)
  3. Mi-am sunat surioara și i-am amintit cât este de importantă pentru mine, și cât de mult o apreciez pentru toate câte am învățat de la ea! (E o adevărată binecuvântare să ai o soră mai mare.)
  4. Am petrecut alături de cel mai dulce omuleț din viața mea – cea mai caldă și colorată zi din această primăvară! (E minunat când prietenul tău adoră la fel de mult același anotimp pe care îl adori tu!)
  5. Mi-am făcut o listă în carnețelul meu zilnic cu cele mai importante lucruri (10 la număr) pe care trebuie să le fac în această săptămână. (Organizarea și planificarea eficientă a timpului m-a ajutat întodeauna să-mi realizez bine și la timp obiectivele.)

Culorile fericirii le găsești nu doar în această primăvară, ci și în tine însuți! Îndrăznește și permiteți astăzi (și nu numai) să fii fericit!

P.S.: Eu iubesc primăvara! Dar tu? 🙂

 

Cu 22 de primăveri și cu al cincilea anotimp în suflet!

                                 

Astăzi am deschis ochişorii şi am zâmbit fericită! (Cu fericirea pe care o poți avea când te inundă cu îmbrățișări și cuvinte siropoase toți cei dragi sufletului tău.) Deși mă întindeam ca o pisicuță în așternutul moale, pufos, nu mi s-a permis luxul de a zăbovi prea mult în pat. De unde asemenea îngăduință?, când toți deodată dau buzna, entuziasmați, în camera ta… Se anunță a fi o zi de pomină, și cum urmează să joc rolul eroinei principale din spectacolul aceastei zile, nu m-am lăsat prea mult așteptată.

Se zice că cei născuți primăvara sunt persoane perfecționiste, visătoare, creative…70731 (1)
S-a întâmplat că primăvara m-am născut și eu, exact cu 22 de primăveri în urmă. Poate că într-o zi la fel de strălucitoare ca aceasta!

Frumos s-au împletit toate până acum: am cei mai scumpi părinți din lume, care mă iubesc și mă răsfață peste măsură, cei mai scumpi și extraordinari frățiori, cei mai buni și mai devotați prieteni și cel mai atent și grijuliu iubit! Este tot de ce am nevoie pentru a petrece această zi la maxim.

Îmi place viața mea și activitățile în care sunt implicată. Și dacă ar fi să mă întorc în trecut, nu aș schimba nimic din tot ce am făcut până acum. Deși ritmul alert în care-mi desfășor activitățile uneori mă epuizează, presimt că nu m-aș simți în barca mea dacă ar fi fost altfel. Am reușit să îmbin cu succes (și cu foarte multă muncă) cele două facultăți pe care le fac (de Litere și de Științe Economice), astfel încât să devin o fericire pentru părinți, și un model pentru colegi și prieteni. Am reușit să fac cunoștință cu personalități marcante, remarcabile într-un domeniu sau altul, de la care am învățat cât pentru o viață. Și pentru asta nu pot decât să le mulțumesc și să le manifest nemărginita-mi recunoștință. Am reușit să fac lucruri care m-au pasionat dintodeauna și care m-au ajutat să mă modelez – eu, fata care poartă în suflet cel de-al cincilea anotimp! Și nu este un altul – anotimpul sufletului meu – decât cel care are puncte tangențiale cu frumusețile tuturor celor patru anotimpuri laolaltă: primăvara, vara, toamna, iarna. Un anotimp al dragostei, al împlinirii și al realizărilor frumoase!

În această zi am să mă las răsfățată, alintată, iubită și înconjurată de toate persoanele prețioase din viața mea. Pentru că – Da! – merit. 🙂

Vreau să mulțumesc părinților mei, pentru surpriza minunată pe care mi-au făcut-o, și pentru strălucirea din ochi, pe care le-o datorez. Vreau să mulțumesc și iubitului meu, care nu încetează să mă surprindă plăcut și care de fiecare dată îmi suportă toanele (da, mai am și din astea 🙂 ), și care este alături de mine în această frumoasă zi din viața mea. Conchid că nu este nimic mai plăcut decât să le mulțumești, de ziua ta de naștere, și nu numai, tuturor persoanelor care au trecut peste mai multe impedimente și încercări de-a lungul timpului și au rămas, devotați, alături de tine, demonstrându-ți cât de semnificativ este rolul pe care îl ocupi în viața lor. Iar dacă asemenea persoane sunt multe în jurul tău, atunci te poți considera pe deplin un om fericit!

Vreau să vă mulțumesc și vouă, dragii mei prieteni de pe blog, pentru că v-am descoperit și m-ați lăsat să pătrund în ,,viața în cuvinte” pe care o destăinuiți fiecare pe blogurile voastre. Și, ca să răspund aici și provocării lui Cristian (blogger pe ,,Scrieri și cuvinte”), am să afirm că mi-am făcut blogul ca pe un confident, pe 9 decembrie 2012; ca pe o fereastră care să-mi facă legătura cu alte universuri, cu alți oameni dragi pe care nu i-aș fi putut descoperi altfel. L-am văzut ca pe un ”Jurnal” deschis tuturor, care să conțină nu doar creații poetice proprii (poezii, proză, eseuri, comentarii, cugetări), ci și articole de oricare alt gen, prin care aș putea să transmit o situație,o atmosferă, o întâmplare, un punct de vedere asupra unui subiect etc.

Nu am să adaug nimic mai mult, fiindcă mă așteaptă o zi frumoasă în față, cu multe momente speciale, pe care vreau să le savurez până la ultima picătura!

La cara oculta – Un film demn de OSCAR!

la_cara_oculta                               

Deși a apărut pe marele ecrane în 2011, abia astăzi l-am privit pentru prima dată. Este genul de film după care nu-ți poți începe imediat activitatea cotidiană, oricare ar fi ea.  Am aflat, spre marea mea surprindere, că niciunul dintre prietenii mei nu l-a văzut, încă. Așa că îl recomand, tuturor, cu insistență.

La cara oculta (”The Hidden Face”) este thrillerul pe care merită să-l vezi! Tensiunea și emoțiile cresc progresiv și te determină să-l privești atent, cu încordare, fără să clipești. M-a ținut în suspans din primile minute până la final, diminuându-mi treptat orice ipoteze făcute anterior, când așteptam cu sufletul la gură deznodământul.

10

Este un thriller psihologic care se deosebește de altele de acest gen. Nu abundă în crime, scene violente, fantome și alte elemente similare, însă scenaristul ne va surprinde cu o intrigă tulburătoare, imprevizibilă.

Dragostea, gelozia și trădarea sunt doar unele nuanțe abordate în film, într-o manieră captivantă. Cei trei protagoniști ai peliculei sunt tineri și frumoși şi prezintă un joc actoricesc ireproșabil.

la-cara-oculta-859041l

Sfătuită de proprietara casei pe care o închiriază, Belen decide să-și pună soțul la încercare. Îi lasă o înregistrare pe telefon în care îi declară că-l părăsește. În încercarea de a uita mesajul Belenei, Adrian își găsește consolare în brațele chelneriței Fabiana.  Belen dispare şi Fabiana se mută să trăiască cu Adrian. Curând, în casă încep să se petreacă lucruri ciudate, legate de dispariția misterioasă a fostei iubite a lui Adrian.

20103259.jpg-r_640_600-b_1_D6D6D6-f_jpg-q_x-20120510_033600

Deși nu este un thriller american, această producție spaniolă va fi, cu certitudine, pe placul multora. Belen este jucată de tânăra Clara Lago, cunoscută pentru rolul lui Gin în filmul ”Tengo ganas de ti”.

Filmul e demn de Oscar, după părerea mea! Este făcut după o idee originală, nu seamănă cu nimic din ce am văzut până acum, e profund şi intrigant. E cel mai bun film pe care l-am văzut în ultimul timp!

După vizionarea acestei pelicule sunt fericită că sunt liberă să păşesc pe acest pământ, să inspir acest aer și să admir cerul de deasupra capului. Cine știe ce farse îți mai rezervă soarta…