Despre romanul „Singur în întuneric”. O recenzie de Andrei Moroșanu

În „Literatura și Arta” (Săptămânal al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova), în numărul 47, ediția din 19 noiembrie 2015, Andrei Moroșanu scrie o recenzie favorabilă despre romanul „Singur în întuneric”, cu titlul „Copii furați de himere”. Citiți mai jos un fragment!

12272611_1007247359316954_508413637_n

Patima acestei tinere romanciere se scufundă vertiginos în vârtejurile dramatice ale vremurilor noastre, unde scriitoarea tratează pe viu violența, disprețul, aroganța, pe alocuri bizară, suspinele disperării și lașitatea speciei umane, care își dibuie cu îndârjire locul printre cioburi de speranțe iluzorii. Spiritul autoarei Mariana Răileanu, proaspătă absolventă a Facultății de Jurnalism a ULIM, a intrat din plin în acest calvar al eroilor, însăilat ici-colo cu izbucniri luminoase la capăt de tunel în romanul său de debut „Singur în întuneric”. Descărcându-și la limită sentimentul neprihănit al libertății, literata se manifestă prea pătrunzător pentru a nu-i simți sufletul în fierbere. De fapt, în structura sa intimă opera în cauză se prezintă drept oglindă a societății corupte de azi, lipsită de scrupule, năboită de libertățile sociale în derivă. În acest context foarte concludent subliniază în postfața sa poetul Nicolae Dabija: „Libertatea, care e dreptul de a face orice fără să-i deranjezi pe alții, e înțeleasă de către aceștia, de regulă, pervers, fiind libertatea de a deranja…”
Loviți în visurile lor de armonii deșarte, Ioan și Ilie, doi tineri prieteni din același sat, se încumetă să plece la câțtig în Rusia. Își găsesc de lucru la un oligarh pe nume Kazlov din Moscova, care imediat îi înjugă pe moldoveni la munci silnice pe un șantier de construcție. Numai că acest criminal, pătruns de ură față de pripășiți, se comportă cu angajații-venetici ca un stăpânitor de sclavi. Chiar din primele zile Ilie intră în conflict cu patronul, pentru care fapt este terorizat și amenințat cu moartea. Până la urmă, are noroc de prietenul său, Ioan, care îl salvează. Dar în fuga lor de la locul de muncă, Ioan este sacrificat de bodyguarzii lui Kazlov. Distrus moral, Ilie se întoarce la familie, fără bani, deziluzionat până în mâduva oaselor de drama de la Moscova și de situația precară de acasă. (…) Mariana Raileanu încearcă prin alegorii palpabile să distorsioneze dramele societății care, cu regret, se adapă din plin la sânul otrăvitor al realităților înconjurătoare. Într-un târziu scriitoarea îl poziționează pe Rareș (fiul lui Ilie), deja flăcău mare, în făgașul izbânzilor subtile, amoroase, uneori profunde dar crude, uneori efemere și pline de dezgust. El, atlet plăcut fizic, se bucură de succes la domnișoarele din școală, de la facultate, dar rătăcirea minții lui visează mister, echilibru, feerie. Altfel spus, băiatul simțea viața banală, sordidă, care îl prefăcu într-un tip morocănos, pretențios. Actul desfrâului și al plăcerilor trupești e un ritual malign, străin firii sale, care transferă situația în cadrul răspunderii morale…

(Citiți recenzia întreagă în ziar, sau pe pagina web a săptămânalului)

Atașez aici accesul electronic prin intermediul căruia puteți citi întregul ziar: https://drive.google.com/file/d/0ByA7Kci8VpxBTllaamgza2NHUzA/view?usp=sharing

Anunțuri

Un gând despre „Despre romanul „Singur în întuneric”. O recenzie de Andrei Moroșanu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s