Dinspre apus

noapteaOmul când e tânăr și sănătos își imaginează că n-o să moară niciodată, și trăiește cu această convingere. Realitatea în care crede e departe de tratatele științifice pe care le citește în cărți, demonstrate cu lux de amănunte și abundente în exemple concludente, și înțelepciunile debitate de bătrâni cu experiența anilor gravată în ochi. Realitatea în care crede e încă virgină, înzestrată cu luciu de răsărit și înfășurată în mantia idealurilor de început. Această realitate, eroică și mare cât un munte, îl însoțește ca un talisman și îl face puternic până în momentul când i se înfățișează în fața ochilor, la picioare, adevărul. Crud și intolerant. Ca o revelație pe care ar fi preferat să n-o afle niciodată.

Cu o asemenea realitate a trăit R. 42 de ani. Până în ziua în care porțile cerului s-au deschis și au lăsat să cadă peste el incertitudini nevânturate, amestecate cu tot felul de idei lugubre. Toamna s-a instaurat pe neașteptate în viața sa și bărbatul a simțit greutatea anilor ca o lovitură de pumnal drept în miezul inimii. Nu era deprins să piardă, nu era deprins să sufere și, mai ales – nu era deprins să moară…

To be continued…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s