„O crimă imperfectă” într-o carte polițistă de nota 10

o crima imperfecta roman

Romanul Teresei SolanaO crimă imperfectă – este descoperirea mea din această săptămână! Am cumpărat cartea de față aproape la întâmplare, dintr-o librărie din apropierea Casei Uniunii Scriitorilor, într-o zi când mă plimbam pe acolo cu o prietenă de a mea. Singurile motive care m-au convins să o cumpăr (două la număr) au fost titlul cărții și coperta atrăgătoare. Da! Când nu cunosc nimic despre un scriitor al cărui nume îl văd pe o carte pentru prima dată, criteriile după care mă ghidez dacă să cumpăr sau nu produsul în cauză sunt 1. Un titlu care să-mi stârnească curiozitatea și 2. O copertă seducătoare, după o idee creativă.

Ceea ce am descoperit între paginile cărții m-a mulțumit îndeajuns încât să cred că e cea mai bună carte pe care am citit-o în această săptămână. Această cartea m-a distrat mult, pentru că pe lângă faptul că în timpul lecturii am fost atentă și mi-am antrenat imaginația, am mai și râs copios, încântată de comicul unor situații.

Personajele. Fie că sunt principale sau secundare, autoarea a găsit de cuviință să le personalizeze suficient identitățile ca să atragă atenția cititorului asupra lor. Pe mine m-au amuzat teribil cei doi presupuși detectivi – frații Borja și Eduard – prin comicul acțiunilor, gesturilor și conversațiilor pe care le fac în situații care se cer a fi grave. (ex: Borja, când vine să inspecteze locul crimei, se apucă de mâncat din ciocolatele din care se presupune că s-a otrăvit victima, apoi, când află de la poliție că tocmai a mâncat din bomboanele care trebuiau să servească ca dovezi, se întinde după coniacul din apropierea ciocolatelor ca să bea din el pentru a-și stăpâni nervozitatea, spunându-i-se imediat că și acela era, probabil, otrăvit.”

Detaliille. Un detectiv cu elemente de comedie, combinate deștept, sunt cheia unui roman de succes și bănuiesc că nu doar acesta este motivul pentru care romanul a fost ales ”Câștigător al Premiului Brigada 21 pentru cel mai bun thriller în catalană”. Autoarea nu insistă prea mult asupra decorului, nu exagerează cu descrieri de peisaje și alte elemente mai puțin potrivite unui asemenea gen de carte, nu ne pune pe tavă în mod direct imaginea de ansamblu asupra subiectului și dă dovadă de o măiestrie autentică în mânuirea slovelor, astfel încât ți se creează impresia că romanul a fost scris ușor și cu plăcere.

Subiectul. Noutatea și originalitatea sunt două lucruri pe care le apreciez foarte mult într-o carte, iar dacă subiectul acestui roman nu este tocmai nou, autoarea compensează cu originalitatea stilului și al dialogurilor amuzante. Pe verso-ul cărții găsim următoarea descriere: „Naratorul, un pretins detectiv particular are, împreună cu fratele său geamăn, o agenție ilegală. Într-o zi, cei doi frați sunt angajați de Lluis Font, un deputat din Barcelona, pentru a-i spiona soția, întrcât aceasta descoperise într-o expoziție pariziană un portret al Lidiei Font și dorea să afle dacă ea îl înșela cu pictorul. Dar soția deputatului este asasinată în ziua de Crăciun, cu niște bomboane primite într-un misterios cadou. „Detectivii” descoperă apoi că deputatul are o amantă: sora Lidiei și, prin urmare, ar fi putut să-și ucidă chiar el soția. Să fie oare deputatul adevăratul asasin? Cei doi frați vor reuși să descifreze acest mister, ajungând la concluzia că nicio crimă nu este perfectă.”

Eu vă recomand cartea cu drag și vă aștept părerile postlecturale în comentarii ulterioare la acest post sau la adresa poștală la care îmi puteți scrie: raileanu.mariana@gmail.com

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s