Tăcere

a

 

 

 

 

 

 

A venit ceasul rece din urmă,
îl simţi, ca şi mine, poete?
gânduri de ieri, indiscrete
în liniştea nopţii se curmă.

E liniştea nopţii în care
adevărul pictat în cuvinte
nu se ascunde, nu minte
ci falnic în lume răsare.

Masca luminii se farmă,
e ceasul în care tăcerea,
ca cea mai durută avere,
tresare ca focul din armă.

Pune-ţi lăcate, poete
la inima ta, chinuită,
să nu cazi în astă ispită,
căci lumea nu ştie să ierte.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s