Wilhelm Weischedel, „Pe scara din dos a filozofiei”

th

Wilhelm Weischedel-Pe scara din dos a filozofiei-Humanitas (1999) pdf

Ce E BINE SĂ ŞTIM! din lucrarea lui Weischedel. Idei generale.

  • Filozofia nu cercetează lucrurile, ci esenţa lucrurilor;
  • A filozofa înseamnă a pune sub semnul întrebării;
  • Filozofia cercetează lumea, lucrurile şi omul. Obiectul ultim al interogaţiei ei este profunzimea;
  • Filozofia a început cu Thales, un bărbat inteligent din Milet – oraş comercial grecesc din Asia Mică. Acesta a trăit acolo în secolul al VI-lea a.Chr. şi a fost primul, dintre toţi oamenii, care a filozofat;
  • Perioada de început a filozofiei este una în care reprezentările religioase i-au devenit omului îndoielnice, el descoperind că trebuie să pună întrebări şi să reflecteze el însuşi;
  • Renumitele teze formulate de Thales: „Apa este originea tuturor lucrurilor” şi „Totul este plin de zei”, aflate în contradictoriu;
  • Socrate: „Îndepărtându-mă, îmi spuneam reflectând, că sunt mai ştiutor decât omul acela. Căci nici unul din noi nu pare să ştie ceva bun şi drept; acela însă crede că el ştie fără a şti totuşi, eu însă nici nu ştiu şi nici nu cred că ştiu, iar prin asta par a fi mai ştiutor decât el, chiar dacă cu puţin, căci eu nu-mi imaginez că ştiu ceea ce nu ştiu;
  • Epicur: „Nu trebuie să ne temen de moarte, pentru că moartea este un nimic. Cât timp noi sântem, moartea nu este, şi când moartea este, noi nu sântem.” Filozoful decide că important în viaţa omului este fericirea (armonia liniştită a sufletului);
  • Atitudinea stoică, considerată şi astăzi una exemplară, spune că idealul de viaţă al omului trebuie să fie imperturbabilitatea în faţa loviturilor sorţii, pentru că afectele sunt nişte boli a sufletului care împiedică gândirea raţională şi tulbură armonia sufletului. Dacă Epicur susţine plăcerea, stoicii sunt pentru îndeplinirea datoriei, care constă în ascultarea raţiunii supreme – vocii divine dinlăuntrul tău;
  • Anselm, supranumit „Părintele scolasticii”, spune: „Cine iubeşte vrea să-l cunoască pe cel pe care-l iubeşte; prin urmare, cine îl iubeşte pe Dumnezeu vrea să-l cunoască pe Dumnezeu.”;
  • A crea înseamnă a-i împărtăşi creatului ceva din esenţa proprie. Prin urmare, pornind de la creaţie se pot trage într-un anumit fel concluzii cu privire la creator;

Curiozităţi din viaţa filozofilor:

  • HERACLIT. Se spune că din dezgust faţă de oameni s-a retras în munţi şi s-ar fi hrănit acolo cu iarbă şi buruieni, ca mai apoi să se îmbolnăvească şi să se vindece după propria reţetă, folosind bălegarul de vacă;
  • SOCRATE.  Atenienii, ca să se debaraseze de Socrate, îl acuză de ateism şi coruperea tineretului şi îi intentează proces. Când judecătorii îi dau posibilitatea să se dezvinovăţească, Socrate propune ca în loc de pedeapsă, să-i fie conferită cea mai înaltă distincţie: aceea de a mânca pe cheltuiala statului atenian. Condamnarea a fost inevitabilă.
  • PLATON.  Deşi se crede că de la el se trage vorba de „iubire platonică” care ar semnifica afecţiunea sufletească bazată pe respect faţă de persoana iubită, Platon nu a avut nici o afecţiune faţă de femei vreodată. A afirmat că femeile trebuie să fie un blestem al zeilor; că acei bărbaţi care n-au ştiut să se stăpânească, fiind laşi şi nedrepţi, s-au încarnat în femei după moarte, ca pedeapsă pentru toate acestea. Platon considera că femeile trebuiau repartizate de către stat bărbaţilor ca răsplată pentru destoinicia în război sau, şi mai radical, să fie un bun comun al acestora;
  • DIOGENE. A devenit celebru prin faptul că locuia nu într-o casă, ci într-un butoi;
  • ARISTOTEL. În cercetările sale, Aristotel ajunge deseori la constatări curioase, cum că ar exista, de exemplu, animale care se nasc din mâl şi nisip, sau că şoarecii ajung să facă pui lingând pur şi simplu sare, sau că potârnichile sânt fecundate de sufletul care iese din om;
  • PLOTIN. Acesta avea aversiune faţă de existenţa corporală. El n-ar fi trădat nicidecum ziua intrării sufletului în trup, pentru ca să nu se ajungă cumva ca un astfel de eveniment regretabil să mai fie şi sărbătorit. Dispreţuirea trupului merge la Plotin şi mai departe. El refuză în genere să ia medicamente în caz de boală, iar pentru că mânca foarte rar ajunge să slăbească continuu. Moartea lui Plotin este interpretată de către discipolii săi din punctul de vedere al duşmăniei faţă de corp.

Pe scara din dos a filozofiei (Editura Humanitas, 1999), scrisă de Wilhelm Weischedel, conţine informaţii despre 34 de mari filozofi în viaţa de zi cu zi şi în gândire.

Anunțuri

Un gând despre „Wilhelm Weischedel, „Pe scara din dos a filozofiei”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s