Acasă

acasa

Dinspre drum
Zăresc cum vine
Un bărbat încărunţit,
Şi m-aşteaptă
Ca să-mi zică:
-Ce mai faci?
Când ai venit?
-Am venit!
Îi spun în grabă, –
Căci buchetu-i greu şi-l scap, –
Să sărut al mamei creştet,
Luminos şi alb.
Să văd curtea în care-adesea
Am cântat şi-am plâns,
Să-mi văd tatăl, care-acuma
Are glasul stins.
Am venit –
Târziu e tare,
Ştiu şi-mi pare rău,
Dar acesta-i satu-n care
Am crescut şi eu.
Să mă ierte mama, tata
C-am fost dur şi rău
C-am plecat departe-n lume
Fără Dumnezeu.
Am venit şi vreau acuma
Să-i iubesc cât pot.
Să le-arat şi pun în braţe
Pe al lor nepot.
Să le spun c-am înteles,
Acum cât înca sânt,
Cum este sa fii părinte
Pe acest pământ.

Mariana Raileanu, Torino, 2014

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s