„O supradoză de moarte” de Agatha Christie

o-supradoza-de-moarte_1_fullsize

„O supradoză de moarte” este detectivul pe care l-am citit cu o „supradoză” de interes. Câteva înlănţuiri dubioase de fapte şi personaje, (sin)uciderea unui dentist urmată de dispariţia inexplicabilă a unei femei şi alte două crime, plus Hercule Poirot care diseacă lucrurile şi le pune cap la cap. Un subiect interesant în care o să-ţi facă plăcere s-o faci niţel pe Columb şi să analizeze fiecare detaliu cot la cot cu detectivul. Că, mă rog, asta fac majoritatea celora care citesc detective: încearcă să ghicească cine stă în spatele crimelor înainte de a citi răspunsul pe care-l dă autorul.

Un detectiv poate nu doar să te distreze, ci şi să-ţi prezinte adevărate lecţii de viaţă. Una din ele ar fi că nu trebuie să ţeşi intrigi ca să ajungi în vârful piramidei, pentru că adevărul va ieşi întotdeauna la suprafaţă, mai devreme sau mai târziu, şi se prea poate că va acţiona în defavoarea ta mai mult decât ai fi capabil să suporţi.

„O supradoză de moarte” este detectivul din care înveţi că oamenii pot fi actori nu doar pe scena teatrului şi în filme, ci şi în viaţa de toate zilele. Poţi să-i întâlneşti printre politicieni, printre economişti, printre oameni de ştiinţă, filozofi, prieteni, vecini ş.a.m.d. Nu sunt neapărat actori de profesie, dar posedă calităţile unuia şi le folosesc împotriva oamenilor. Pot să comită cele mai inumane fărădelegi şi a doua zi să-ţi zâmbească cu cel mai senin, prefăcut, zâmbet. De aceşti oameni trebuie să te temi şi să-i ţii departe de viaţa ta, dar cum să-i ghiceşti?

În lista de suspecţi a detectivului Poirot intră toate persoanele care au fost la dentist în ziua morţii acestuia, printre care se numără şi un renumit, influent şi mare bancher pe nume Alistair Blunt. Toţi încearcă să-l convingă pe Poirot  că atentatul ar fi fost plănuit pentru Blunt, şi nu pentru dentist, întrucât se mai fac câteva atentate la viaţa bancherului după moartea dentistului.

Mie personal nu mi-a fost greu să ghicesc cine-i ucigaşul, întrucât se foloseşte aceeaşi tactică ca în majoritatea romanelor poliţiste: victima este implicată în comiterea crimei sau a înfăptuit-o chiar ea. Rămâne să descoperiţi voi care a fost motivul, cine se dă drept victimă şi de ce au fost omorâţi atâţia oameni, aparent fără nici o legătură unul cu altul.

Încă un roman de nota 10 a faimoasei „regine a crimei”!

Anunțuri

Un gând despre „„O supradoză de moarte” de Agatha Christie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s