„Adam şi Eva” de Liviu Rebreanu

Liviu-Rebreanu__Adam-si-Eva-130

Curiozitatea m-a determinat să citesc această carte. Liviu Rebreanu afirma undeva că anume „Adam şi Eva” este opera cea mai aproape de sufletul său, chiar dacă alte romane ale sale şi nu acesta au fost apreciate de către critici drept capodopere. Aşa că am încercat să caut printre paginile romanului răspunsul la curiozitatea mea:,,De ce această carte?”

„Adam şi Eva” începe prin descrierea unei odăi albe, de sanatoriu, în care este adus profesorul Toma Novac rănit, cu patru gloanţe în piept. Când deschide ochii, Toma Novac îşi aminteşte discuţiiile în contradictoriu cu Aleman – fost profesor de filozofie. Cel din urmă a încercat în mai multe rânduri să-l convingă pe Novac de existenţa metempsihozei (reîncarnării). Aleman afirmă încrezut că o viaţă adevărată este alcătuită din şapte vieţi terestre. (,,De ce tocmai şapte? O, Doamne, Doamne, de ce şapte? Dar pentru că şapte e numărul sfânt! A fost sfânt întotdeauna, în toate sufletele!”) Aleman insistă asupra acestui număr şi aminteşte despre planurile material şi spiritual pe care le parcurg cele două principii (masculin şi feminin) până în momentul când îşi recunosc originea şi se regăsesc pentru a forma perechea de echilibru. (,,Un bărbat din milioane de bărbaţi doreşte pe o singură femeie din milioane de femei. Unul singur şi una singură! Adam şi Eva!”)

Începutul cărţii mi-a adus aminte despre o lecţie de antropologie pe care am avut-o la universitate. În cadrul acelei lecţii profesoara ne povestea despre varietatea şi bogăţia culturală a Indiei şi despre crezul sincer al indienilor că după moarte sufletul omului se reîncarnează, urmând ca fiecare om să trăiască câte şapte vieţi. Am numărat cu sufletul la gură şi am dedus entuziasmată că romanul conţine şapte capitole şi că fiecare capitol are, la rândul său, câte şapte subcapitole. Am presupus că vor urma istorisirile celor şapte vieţi (reîncarnări) ale lui Novac, pe care acesta, pe patul de moarte fiind, şi le reaminteşte ca printr-o străfulgerare, şi am avut dreptate.

Romanul continuă cu şapte istorioare uluitoare, diferite prin prisma personajelor şi anturajului (ţara şi timpul) în care decurge acţiunea, dar asemănătoare prin scop şi tragism. Fiecare erou tinde să-şi caute jumătate, iar când o găseşte o pierde în împrejurări nefaste propriei vieţi.

Cartea te îmbie cu miros oriental, bogată fiind în nume exotice, colorate (Navamalika, Mahavira, Neftis, Gungunum, Hamma, Kufu, Yvonne, Isit etc) şi în peisaje dintre cele mai ademenitoare (acţiunea are loc în epoci diferite, în ţări precum India, Roma, Egipt, Franţa ş.a) George Călinescu îi atribuie pe bună dreptate onorabilitate acestui roman:,,Mulţi vor găsi plăcere în citirea acestei cărţi, căreia trebuie să-i recunoaştem informaţia harnică, sobrietatea şi echilibrul narativ, la care se adaugă meritul invenţiei.”

Cartea se citeşte uşor şi reuşeşte să te captiveze până la ultima filă. Este despre dragoste, şi oare cui nu-i place să citească despre aşa ceva? Este despre moarte şi viaţă după moarte  – ceva intrigant şi magic. Este despre luptă şi suferinţă.

Eu sper să vă placă cartea la fel de mult cum mi-a plăcut mie şi nu-mi rămâne decât să vă urez lectură utilă!

adam si eva (cartea în format pdf)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s