În inima oraşului, în parc, după primăvară

cornoyer primavara in parc

Primăvara aceasta-i cam supărată. Ba ne plouă, ba ne ninge, ba ne suflă cu vânt din toate părţile. Dacă reuşesc să o întâlnesc în parc, o rog frumuşel să ne zâmbească cu nişte zile calde, că mi-e tare dor de soare şi de voie bună!

După mai multe plimbări prin toate colţurile parcului, în sfârşit găsesc o bancă uscată pe care să mă aşez. La câţiva metri distanţă, pe o altă bancă, văd o pereche de îndrăgostiţi. Fata este îmbrăcată într-o frumoasă rochie albastră şi pare niţel nemulţumită că băiatul o strânge prea tare în braţe, când alături de ei s-a aşezat, total inoportun, un bătrânel să-şi citească gazeta. Băiatul îi rosteşte fetei la ureche ceva care o amuză, după care îi văd că se scoală şi se deplasează, încolăciţi unul în altul, mai adânc în inima parcului. Bătrânelul nu pare deranjat că a rămas singur pe bancă. Continuă să-şi răsfoiască ziarul pe toate părţile, de parcă caută între paginile acestuia harta unei comori ascunse…

După câteva minute de linişte desăvârşită, timp în care reuşesc să trag aer primăvăratic şi proaspăt în piept, văd că se apropie de mine două figuri. Prima domnişoară are undeva între 14-18 ani, iar cea de-a doua – ceva mai mult de 20. Le văd cu îmi zâmbesc prieteneşte şi se opresc drept în faţa mea, parcă luminate de o mare vedenie: ,,Fetiţă dragă! Ti aştiaptă un mare noroc în viaţă! Curând o să-ţi întâlneşti ursitul şi o să fii foarte fericită! Numai vezi că sunt mulţi care te invidiază şi îţi vor răul…” Fără să-mi dau seama încep să râd zgomotos şi fetele mă privesc încurcate. Îmi închipui cum le spun că mi-am întâlnit deja ursitul, că sunt deja căsătorită, fericită şi că mai am şi doi copii, să le văd atunci ce-or să-mi mai prezică! 🙂 Până să-mi vin în fire şi să le spun ce mi-am închipuit, fetele se îndepărtează uşurel de mine, râzând şi ele, – de mine sau de prezicerile lor, nu ştiu. Important e că mi-au ridicat dispoziţia şi m-au lăsat repede în pace!

Ţigăncile pe care le întâlneşti la la intrarea în piaţa centrală nu doar că se ţin scai de tine şi îţi îndrugă verzi şi uscate despre ursiţi, noroc şi fericire, dar mai au tupeul să-ţi ceară şi bani. Mă întreb ce o fi pierdut ţigăncile astea în parc, că prea se multiplică în ultima perioadă. Pe semne că o fi venit şi ele după primăvară…

Îmi bag tableta în gentuţă şi mă ridic de pe scaun. Se face frig şi nici urmă de oameni în jur care să-mi ţină companie. Până şi bătrânelul cu ziarul a plecat, necăjit şi supărat pe vântul care se înteţeşte.

O să mă întorc mâine… Cine ştie, poate reuşesc să găsesc primăvara!

Anunțuri

Un gând despre „În inima oraşului, în parc, după primăvară

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s