„Nuvele” de Liviu Rebreanu

Pe Liviu Rebreanu l-am îndrăgit datorită celebrelor sale romane „Ion” şi „Pădurea spânzuraţilor”. Romane care te copleşesc printr-o încărcătură psihologică impunătoare.

Viaţa care te îngenunchiază, personaje cu izbucniri violente, moarte sumbră şi înfiorătoare, deznădejde, renunţare şi calvar – toate acestea şi ceva mai mult formează miezul a ceea cu ce te vei confrunta citind cărţile cunoscutului autor…

12

În cartea de mai sus găsim o colecţie formată din cele mai cunoscute şi mai îndrăgite nuvele ale autorului. Nuvele precum: „Cearta”, „Idilă de la ţară”, „Hora morţii”, „A murit o femeie”, „Războiul”, „Răfuiala”, „Glasul inimii”, „Cântecul iubirii”, „Întâiul gropar”, „Divorţul”, „Iţic Ştrul, dezertor” ş.a.

Povestirile lui Rebreanu sunt dureroase. Autorul parcă le-a smuls din viaţă şi, aşa însângerate, le-a aşezat în faţa ochilor noştri. Fără să le înfrumuseţeze cu metafore în plus. Fără să şlefuiască cruzimea realităţilor pe care le dezvăluie. Fără să adaoge incursiuni lirice plictisitoare şi irelevante. Şi e suficient ca acestea să-ţi ajungă drept la inimă.

Ce am învăţat eu din această carte: Am învăţat că nu trebuie să încetez să visez, dar să fiu întotdeauna cu picioarele pe pământ şi să privesc realitatea cu ochi limpezi. Că viaţa nu este tocmai un colţ de rai în care toţi trăiesc în pace şi se înţeleg bine. Am învăţat că omul este puternic până nu este învins de temerile sale, de trăirile sale, de deznădejde, de dezamăgiri, de alţi oameni şi, câteodată, de propria bunătate şi neputinţă. Am învăţat că binele nu este întotdeauna preţuit şi nu întotdeauna te ajută să ieşi învingător, dar să continui să fii om în orice împrejurare este cea mai bună dovadă de omenie şi bunătate pe care o poate demonstra omul. Am învăţat că trebuie să înveţi să trăieşti în societate cu alţi oameni, să nu fii imun la durerea şi nevoile altora şi mai cu seamă la ceea ce se întâmplă în viaţa ta.

Predomină în nuvelele lui Rebreanu un ceva care, pe neprins de veste, te învăluie, te furnică, te înspăimântă şi te tulbură peste limită. Îţi produc o stare de disconfort sufletesc, pe alocuri, şi te lasă cu o senzaţie de nod în gât. Trăieşti problemele personajelor parcă ar fi ale tale proprii, şi te atinge orice răsturnare de situaţie.

În nuvelele autorului predomină teme precum: război, viaţa rurală, moarte, iubire etc.

c

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s