Pe măsură ce creştem ne dăm seama câtă valoare au… O ştiam foarte bine şi când eram mici şi le spuneam de nenumărate ori, la rugămintea lor, dacă îi iubim sau nu, dar anume când creştem mari conştientizăm cât de mult înseamnă pentru noi şi câtă greutate are acum acel ,,te iubesc” de atunci. Părinţii şi nu mama sau tata luaţi separat sunt izvorul vieţii şi al bunăstării noastre, atât fizice cât şi intelectuale. De la fiecare în parte învăţăm să iubim şi să înţelegem lumea, să luptăm pentru o viaţă mai bună şi mai frumoasă, să nu ne lăsăm bătuţi şi să ne îndeplinim visurile. Pentru că fiecare părinte e o lume aparte şi din lumea fiecăruia, dacă reuşeşti să o cunoşti, poţi să descoperi şi să iei pentru tine comori veritabile, pline de blândeţe, bunătate şi iubire. Un copil care-şi separă părinţii, punându-i pe trepte separate de admiraţie şi importanţă, o să-şi facă rău nu doar lui, ci şi părinţilor.
Ei sunt şi vor rămâne cei mai buni perieteni ai noştri, indiferent cât de mult vom greşi în faţa lor, cât de mult vom călca strâmb şi de câte ori vom uita de ei. Pentru că părinţii sunt cei care ne iubesc necondiţionat, cu o iubire pură, desăvârşită, incomensurabilă.
Părinţii spun că vom cunoaşte cum funcţionează dragostea lor şi de ce este atât de puternică doar atunci când vom avea propriii copii. Cred că ei ştiu ce spun. Până atunci însă să nu uităm să-i iubim cu toată dragostea noastră, atâta cât este, şi să-i facem să se simtă importanţi, pentru că ei sunt reflectarea noastră, lumina noastră, tot ce însemnăm şi suntem noi înşine. Ei sunt comoara noatră adevărată!
Asa este !!!
” Cei mai buni prieteni ai omului sunt PARINTII ” !!! 🙂 🙂 🙂
O duminica frumoasa !
Aliosa.