Sufletul, nu chipul

suf

Când aveam 14 ani îmi plăcea foarte tare de un băiat care avea un nas ridicol de urât. Purtasem câteva dialoguri cu respectivul şi simţeam o oarecare doză de admiraţie faţă de felul cum gândea şi simţea lucrurile. Ne vedeam des când ieşeam pe terasă cu prieteni comuni şi purtam discuţii cu el ore întregi, fără întrerupere, şi faptul în cauză a motivat-o pe o prietenă să-mi spună, printre altele:,, O să ajungi să te întâlneşti cu el, într-o zi!” Am pufnit imediat în râs:,, Cum? Cu el? Tu n-ai văzut ce nas are!?”

Atunci nu înţelegeam fraza pe care atât de des o repetau alţii:,,Pentru fericire deplină e deajuns să-i iubeşti sufletul, nu chipul…” Nu puteam să pricep nici fetele extraordinar de frumoase, suple şi delicate care apăreau în faţa altarului alături de urâţenii de bărbaţi, sluţi şi josuţi, care abia de se vedeau după rochiile umflate şi valuroase ale aleselor lor. Îţelegeam în cazul fetelor care se măritau pentru bani, care închideau ochii la urâţenia fără asemănare de alături când ştiau cât de gros îi e buzunarul. Dar de ce o făceau celelalte pentru mine râmânea un mister.

Tot de sufletul, şi nu de chipul poetului a fost îndrăgostită şi Maitreyi. Când s-a reîntâlnit cu Eliade după 40 de ani, prieteni de-ai Maitreyi-ei, care l-au văzut pe acesta pentru prima dată se întrebau entuziasmaţi:,, Mircea Eliade e atât de urât! Cum a putut Maitreyi să fie îndrăgostită de el!?”

Când suntem tineri iubim tot ce e frumos şi criticăm cu repulsie tot ce e urât. Când înaintăm în vârstă iubim tot ce e frumos şi conştientizăm că şi urâtul are doza lui de frumuseţe, dacă reuşim să trecem peste aparenţe şi să-i pătrundem miezul.

Astăzi suntem foarte buni prieteni cu băiatul cu nas urât. Şi ştie ce părere am despre nasul lui. Dar mai ştie că-l consider un om extraordinar, şi că este o onoare pentru mine că-i am prietenia!

Anunțuri

Un gând despre „Sufletul, nu chipul

  1. Adevărate cuvinte! Suntem posedați mai mult de estetic decât de valori.Noi avem valoarea societății în care trăim, as putea spune.Societatea de consum, trăiește, pt a produce cit mai mult într-un ritm continuu, toate tâmpeniile de produse, care nu vor trebui sa dureze, deci fără valoare.Umanii din păcate, au îmbrățișat același principiu și intre ei.Plus ca verbul a avea produce ura, invidie, concurenta,valori efemere, de fapt atributele societății în care trăim.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s