Scriitorul revendicat al românilor, Panait Istrati şi opera sa

Dacă toţi scriitorii ar folosi ca subiecte de romane propria lor viaţă, cărţile acestora nu ar fi mai puţin interesante (să luăm ca exemplu „Maitreyi” a lui Mircea Eliade).
Urmărind recent biografia lui Panait Istati, pe paginile cărţii sale: „Ciulinii Bărăganului„, am dedus că viaţa scriitorului nu a fost atât de strălucitoare  pe cum îi este opera. Născut la Brăila, nelegitim, cu un tată care se ocupa cu contrabanda de tutun, Istrati nu a avut de unde se bucura de o viaţă prea luminoasă. Şi acesta au demonstrat-o din plin anii viitori: vagabondaj cu peripeţii, ciocniri de stradă cu poliţia, muncă grea prin porturi, singurătate, proteste, arestări, sărăcie, derută, boală etc. Asta însă nu la împiedicat pe Istrati să-şi cultive dragostea pentru lectură şi să se afirme el însuşi în lumea cuvintelor.

După ce un coleg de sanatoriu (Josue Jehouda) îi recomandă opera lui Romain Rolland, urmează luni de lectură pasională, timp în care Istrati îşi restabileşte echilibrul pierdut. Stabilit la Paris, Istrati începe o voluminoasă şi pasionantă corespondenţă cu Romain Rolland, care îi scrie: ,, Nu aştept de la dumneata scrisori exaltate. Aştept opera.” Cu aceste îndrumări, Panait Istrati începe să scrie primele manuscrise. Cele mai apreciate opere ale sale: „Chira Chiralina” şi „Ciulinii Bărăganului” au o însemnătate deosebită şi în ziua de astăzi.

Ambele romane le găsiţi în cartea de mai jos. (Din ediţia apărută în anul 2003 în versiune tipărită şi electronică la Editura „Litera Internaţional” şi Grupul Editorial „Litera”)

"Ciulinii Bărăganului" de Panait Istrati

„Ciulinii Bărăganului” de Panait Istrati

Chiar dacă e lipsit total de „literaturism”, Panait Istrati a ştiut să depună în cărţile sale tot farmecul necesar ca să ne capteze atenţia, interesul şi curiozitatea. Aceasta o dovedeşte şi impresionanta poveste a lui Stavru (Dragomir- când era mic), eroul din „Chira Chiralina” care a trăit o viaţă nu mai puţin grea decât a scriitorului (exceptând copilăria).
Dragomir, mama sa şi sora Chiralina trăiau în belşug, desfătări şi petreceri, fără să ştie de necazuri decât în puţinele ocazii când tatăl şi fratele mai mare îi snopeau în bătaie pe toţi trei. După ce le este ucisă mama, Chira şi Dragomir decid să se răzbune pe tată şi fratele mai mare. Rămaşi orfani, ei se întâlnesc faţă în faţă cu nedreptăţile vieţii, şi de aici încep adevăratele greutăţi…

wikipedia: Chira Chiralina este o nuvelă scrisă de Panait Istrati în limba franceză (1924) și tradusă în româneşte.

Referinţe istorico-literare (atât despre scriitor, cât şi despre opera sa)

” Există în această fermecătoare poveste o frază memorabilă şi poate chiar cheia de lectură a întregii naraţiuni: lumea cu frumuseţile sale nu e decât o vrajmaşă înşelătoare, chipul ei adevărat iese la iveală când sufletul e îngenuncheat de dureri şi nevoi, abia atunci lumea apare aşa cum este ea: un cimitir.
Tema, lumea ca cimitir: al durerilor, speranţelor şi în cele din urmă al trupurilor noastre, reprezintă poate cel mai trist, dar revelator imago mundi din literatura română.” (netliterar despre „Chira Chiralina„)

„Diferenţa specifică şi calitatea esenţială a d-lui Istrati e lipsa lui totală de ,,literaturism”. De aici, probabil, în bună parte, impresia produsă în Franţa, care are literatura cea mai artistică, dar, fără îndoială, şi cea mai literaturistă din lume, graţie culturii literare intense a elitei franceze, din care se recrutează scriitorii şi publicul competent. Iar pentru un asemenea public, literatura d-lui Istrati trebuia să fie ceea ce e un colţ de natură rustic pentru un citadin deprins cu parcurile sterilizate.” – Garabet Ibrăileanu

„Chira Chiralina” e, fără îndoială, o carte plină de substanţă, de umanitate şi de pitoresc, unde legenda se împleteşte cu cea mai curată deflorare a sufletelor de către realitate. Panait Istrati are duh de povestitor şi, înainte de a fi scriitor, e om. Nepreţuită calitate, astăzi, când sciitorul de la masă şi din fortăreaţa cărţilor zămisleşte terorizat de doctrine estetice, tiranizat de intelectualismul care secătuieşte savoarea vieţii celei adevărate şi plină de frenezie.” – Cezar Petrescu

„…când a luat condeiul să scrie „Chira Chiralina”, era numai un om şi încă deloc un scriitor. A început să scrie din viaţă, dacă se poate spune astfel, din mijlocul vieţii, din afară de artă. A putut aduce, astfel, spontanietatea, simplitatea, adevărul vieţii nealterate. Bineînţeles că arta se resimte. Dl Istrati e foarte puţin un scriitor artist.” – Garabet Ibrăileanu

,,Numai câteva povestiri au fost redactate de el direct în româneşte sau au fost adaptate ulterior  la această limbă. Majoritatea cărţilor au fost traduse de unul din prietenii şi admiratorii autorului (Al. Talex). În traducere însă, mare parte din farmecul povestitorului se pierde. Bogata paletă a stilului, pitorescul expresiei şi atmosfera orientală, se cer gustate în original, adică în franceză. Se pune aşadar întrebarea: cărei literaturi îi aparţine Istrati?” – Mircea Zaciu

cartea pe verso

cartea pe verso

Cititi şi aici informaţii despre „Panait Istrati: Cum am devenit scriitor” şi alte date interesante: http://alexturcu.blogspot.ro/2011/08/panait-istrati.html

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s