”Procesul” de Franz Kafka

procesul---franz-kafka

Dacă vrei o lectură uşoară, pentru bună dispoziţie, şi care să nu-ţi încordeze prea tare creerii, atunci alege o altă carte. Deși nu este un roman tocmai voluminos (are 252 pag.), abia de am reușit să-i dau de capăt în decursul unei săptămâni.

Mi-am zis că nu o să scriu nimic despre cărțile pe care le-am asimilat greu, sau care m-au plictisit citindu-le, dar despre această carte amintesc în speranța că se vor găsi persoane care să-mi poată explica ce este totuși cu acest ”Proces” și de ce este văzută printre cele mai bune opere ale lui Kafka?

Procesul începe de la un funcţionar, procuristul K., care se trezeşte pe nepusă masă antrenat într-un proces despre care nu ştie şi nici nu va şti nimic până la finalul cărţii. Nu ştie pentru ce este arestat şi de către cine. Şi se pare că nici cei din jurul lui nu cunosc mare lucru.Totul parcă ar fi învăluit în mister, autorul lăsându-ne cu o sumedenie de incertitudini pe toată întinderea cărţii. Procesul ţine un an şi se pare că procuristul se conformează, în cele din urmă, deciziei luate în privinţa lui (vedeţi în carte care). Interesant este faptul că romanul nici nu-i încheiat, având capitole agăugate, rupte din context.

Se creează impresia că autorul încearcă să ne înfățișeze, prin cartea sa, ”cealaltă față” a justiției, care este doar presupusă, dar mai puțin cunoscută.

Cartea mi s-a părut greoaie (nu prin limbaj, care e destul de simplu și accesibil, ci prin conținut). Nu mă aflu în măsură să critic opera unui asemenea autor, dar recunosc că am avut mai multe așteptări de la lectura romanului…

Anunțuri

6 gânduri despre „”Procesul” de Franz Kafka

  1. Este o carte grea, e adevarat. Greu de digerat. E vorba de fapt despre un proces al constiintei, o lupta pe care autorul o duce cu el insusi si cu societatea in acelasi timp. Cum cei ce te judeca si te pun la zid fara sa incerce macar sa te inteleaga. Te catalogheaza de la inceput si iti pun un stigmat de care nu reusesti sa mai scapi. Pe mine m-a impresionat atat de tare ca am avut cosmaruri zile in sir dupa ce am terminat-o. Si nu am mai indraznit dupa aceea sa citesc altceva de Kafka.

      • Tu ai pe frontispiciul blogului un citat care te-ar putea ajuta: ei ma urasc ca nu-s ca ei… In rest, total de acord cu greaua digestie a unei carti ca „Procesul”, insa e de admirat staruinta de a incerca.

  2. un roman greoi si foarte interpretabil…dupa parerea mea in nici un caz nu e admirabil,in special pentru ca nu are final..

  3. Desi ultimele pagini nu le-am mai citit, spre rusinea mea, mi-am dat seama ca este vorba despre procesul constiintei…Nu ne-a placut noua, e ok…dar ramane totusi un roman de valoare. Gusturile nu se discuta insa. Ne place sau nu. Ne captiveaza sau ne plictiseste.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s