Speranța

ai287669n975916

(tot ce avem, când nu avem nimic…)

Atâția ca și mine, când zăbovesc în vise,
Privesc spre ceru-albastru cu dor, cu mângâiere.
Ei știu că-s ireale, că-s veșnic necuprinse,
Dar își croiesc iluzii și se încred în ele.

Atâția-și fac proiecte, mărețe, minunate
Punând în toate suflet, crezând în viitor.
Și chiar de-s sorocite să fie ruinate
Ei altele înalță, mai sus, din praful lor.

Iar de-i apleacă soarta, ei capul și-l ridică,
Privind cu același zâmbet, luminos, spre soare
Și triști trăiesc, și veseli: fără frică,
Și mor atunci, doar, când speranța moare.

R.Mariana

Anunțuri

2 gânduri despre „Speranța

  1. Ai desenat-o in culori delicate. Speranta e o fata amagitoare… Mi-a spus, razand: Eu! niciodata! Nu crezi? Bine, incearca! Am prins-o in catare, o vazusem in zare, am ochit, era sigura mea sansa sa o prind… am tras… glontul din fagure de miere a ricosat… avea vesta… Speranta e o fata iluzorie…

  2. Machiavelli spunea:” Nu exista situatie oricât de disperata din care sa nu se poata întrevedea o speranta, si cu toate ca aceasta nadejde ar putea fi slaba si desarta, vointa si dorinta pe care omul le are, o fac sa nu para astfel.”
    …da, iluzorie, dar dacă nu vom dispune și de această umbră de nădejde, iluzorie poate deveni însăși existența noastră… )
    multumesc pentru atitudine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s