„Nuntă în cer” de Mircea Eliade

 nunta-in-cer

Când am terminat de citit Nuntă în cer, mă cuprinse o neliniște sufletească similară cu cea pe care o avusem în urma lecturii romanului Maitreyi, de același autor. Am întors pagina de pe urmă și m-a orbit albul ei imaculat, fără urmă de cuvânțel, de semne, de orice. Nu putea să se fi terminat!, mi-am zis. Nu acum, când atâtea incertitudini, neclarități, presupuneri și stări îmi bântuie creierii. Eliade știe cum să te lase perplex, îngropat în întrebări. M-am convins și de această dată, citind romanul în cauză.

Nuntă în cer însumează două povestiri: confesiunile a doi bărbați care au aflat dragostea absolută. Andrei Mavrodin și Barbu Hasnaș, aflați la o cabană, își relatează în timpul nopții poveștile de iubire, unice și irepetabile pentru fiecare în parte. Unicul personaj feminin, Ileana-Lena, se dovedește a fi aceeași femeia despre care au povestit cei doi; femeia care a constituit, pentru ambii, cea mai mare dragoste. N-am să adaug mai multe detalii pentru a nu știrbi din farmecul descoperirii, dacă cumva încă nu ai citit cartea.

Eliade vorbește în roman despre o iubire absolută, atribuind combinația Femeie-Bărbat unui tot întreg, făurind-o ca pe o unitate. Așa cum două trupuri se regăsesc într-o îmbrățișare (”Dincolo de voluptate, dincolo de rut, este cu putință o regăsire desăvârșită în îmbrățișare, ca și cum ai cuprinde – pentru întâia oară – o altă parte din tine, care te ”incheie”, te completează, revelându-ți altă experiență a lumii, îmbogățită cu alte, noi dimensiuni…”), două suflete se unesc pentru totdeauna într-o dragoste divină, cerească, completându-se reciproc. Întregindu-se.

Nuntă în cer și Maitreyi sunt cele mai reprezentative romane ”de dragoste” ale lui Eliade și printre cele mai frumoase din literatura română, spune Paul Cernat în Schimbarea la față a prozei lui Mircea Eliade. Și am să fiu de acord, așa cum aceste două romane au reușit definitiv să mă cucerească. Maitreyi este totuși un fapt împlinit, poate unul dintre cele mai bune romane ale scriitorului, dar la fel de profund rămâne în sufletele cititorilor și Nuntă în cer, pe care îl recoman cu drag tuturor, chiar dacă Eliade va scrie în Memorii-le sale că cel din urmă n-a atins (totuși) popularitatea de care se bucură Maitreyi.

 

Anunțuri

4 gânduri despre „„Nuntă în cer” de Mircea Eliade

  1. Dragostea a fost mereu un subiect de bază pentru romancierii români şi nu numai. Totuşi, stilul lui Eliade, atât cât am citit din el; mi se pare foarte profund dar şi greu de pătruns, un stil deliberat creat pentru a nu fi accesibil tuturor, cu o superioritate intrinsecă specifică lui Eliade.

  2. Mircea Eliade este deosebit prin tot ceea ce a scris. Este unul dintre autorii mei favoriţi. Mi-au plăcut romanele lui de dragoste, dar la fel de mult mi-a plăcut şi proza fantastică sau Istoria religiilor. Nuntă în cer este pe nedrept uitat. Dar mi se pare că Eliade însuşi a intrat într-un con nemeritat de umbră, poate din cauza asocierii lui Mişcarea legionară. Mi se pare stupid şi nedrept să ascunzi, umbrind, opera unui geniu pentru greşelile pe care posibil să le fi făcut ca om. O extrem de reuşită recenzie. Felicitări!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s