Întoarcere la mitologie sau… ascultând ”Fărâme din conferințe nerostite”

                                                                               Calomnii mitologice,
Octavian Paler

Nu am vrut să mă grăbesc să scriu despre Calomniile mitologice a lui Octavian Paler, deoarece am voit să mai cuget asupra adevărurilor și emoțiilor care m-au încercat după ce am închis ultima filă din carte. Cine nu a fost încântat să descopere, citind cu nesaț ”Legendele Olimpului”, eroi pe care să-i iubească sau să-i dispreţuiască, construindu-și anumite reprezentări despre aceștia? Profunzimea ideilor expuse de autor în Fărâme din conferințe nerostite, te face să-ți

calomnii-mitologice.-farame-din-conferinte-nerostite_80820schimbi irevocabil anumite păreri despre eroii mitologici.

Amintesc aici câteva fraze care mi-au atras atenția în primul capitol al Calomniilor mitologice:

  • ”Mitologia e un fel de copilărie a istoriei. Legendele Olimpului ne-au fermecat ca povești. Și povești le socotim și azi, chiar dacă, pentru a ne exprima elegant, le numim mituri.”;
  • ”Ne amintim ceea ce ne convine să ne amintim.”;
  • ”Memoria nu e cârja bătrâneții, ci o povară în plus. În loc să micșoreze singurătatea, amintirile o sporesc, o fac și mai grea.”;

Dacă ați văzut până acum pe Don Juan, Don Quijote, Narcis și Procust dintr-o lumină nu tocmai favorabilă, în această carte veți găsi argumente care vă vor determina să-i priviți altfel, sau măcar să asimilați și un alt punct de vedere al poveștilor care circulă despre acești eroi.

  • ”E mult mai ușor să admiți adevărul decât să minți. Pentru că numai minciuna trebuie născocită. Adevărul nu cere decât să-l recunoști, pe când, ca să minți, trebuie să-ți bați capul, să ai imaginație și memorie bună, ca să nu te încurci.”;
  • ”Nu bărbații sunt de vină pentru dereglările dragostei, ci speranțele pe care ni le-am pus noi, femeile, în ei.”
  • ”…există o singură formă de barbarie și doar mijloacele diferă. De la bâtă s-a ajuns la bombe.”;
  • ”Nu putem înțelege nimic din seriozitatea lui Don Quijote câtă vreme vom vedea în el un personaj amuzant.”;
  • ”Credința lui (se referă la Don Quijote) ne amintește de vorbele spuse de regina Isabela lui Columb: Dacă pământul pe care-l cauți nu există, Dumnezeu îl va crea pentru a-ți răsplăti îndrăzneala.”;
  • ”Acest bătrân care li se pare unora caraghios propune, deci, trei principii. Unu: nu se poate iubi, cu adevărat, decât o singură dată. Doi: dragostea e un motiv suficient pentru a trăi. Trei: important în viață e să ne străduim până la capăt. Se poate spune, oare, mai simplu și mai logic, de ce muzele sunt, ca la spanioli, trei – Dragostea, Viața și Moartea? Și e aceasta o logică de om nebun? Nu cumva, dacă Don Quijote e nebun, înseamnă că e ceva în neregulă cu normalitatea noastră?”;
  • ”Nebunul patentat e superior înțelepților. Pentru el, ”real” este doar ceea ce vrea el să fie ”real”. Pentru el nu există ”opinie publică”. Și nu-i pasă ”ce zice lumea”, n-are nevoie de încuviințarea nimănui. Vă puteți închipui, oare, un om mai liber decât acest bătrân pe care unii îl socotesc cataghios?”;
  • ”Tot ce e celebru impune respect. Dacă nu vrea să șocheze cu orice preț, nimeni nu va îndrăzni, într-un muzeu, să declare că nu-i place un tablou semnat de Rembrandt ori de Leonardo.”;
  • ”Cineva care nu se poartă ”ca lumea”, care nu gândește  ”ca lumea” trezește bănuieli și dubii.”;
  • ”Pentru a-ți da cu adevărat ”măsura” în viață, trebuie să fii ”fără măsură”, să pui la bătaie întreaga ta putere de a dori, de a crede, de a visa.”;
  • ”Diferența dintre noi și Don Quijote e că el nu se mulțumește să viseze.;
  • ”Excesele reprezintă singura cale de a împlini un destin. Excesele, adică ”nebunia” de a dori ”fără măsură”, de a crede ”fără măsură”, de a visa ”fără măsură” și de a iubi ”fără măsură”;
  • ”Omul cel mai prost, a zis un filozof, e cel care n-a făcut niciodată o prostie.”;
  • ”Ceea ce îi irită nu este frivolitatea lui Don Juan, ci faptul că el pune în pericol, prin sinceritatea lui, minciunile bărbaților despre fidelitate. Se tem că nu vor mai fi crezuți când își vor invoca sentimentele.”;
  • ”O fidelitate nu e decât un șir lung de despărțiri și regăsiri puse cap la cap pe același drum.”;
  • ”Infidelitatea e comodă. Oricine o poate practica. E infinit mai simplu să te lepezi, să renunţi decât să păstrezi, să continui.”
  • ”Orice bărbat care-l invidiază pe Don Juan are, după părerea mea, o mentalitate de bordel. Nu vede în misterul dragostei decât un pat.”
  • ”Nu există libertate totală decât în cimitire. Cât timp trăiești, trebuie să depinzi de ceva, de o speranță, de o dezamăgire, de o tristețe.”;

Acestea sunt doar unele din sublinierile mele din carte, în realitate fiind mult mai multe. Rămâne să citiți cartea; ve-ți fi frapați creându-vă impresii și despre alte teme abordate aici: sinucidere, bătrânețe, barbari etc.

Așa cum ”Calomnii mitologice” e prima carte din colecția operei lui Paler, pe care am citit-o, sunt convinsă că nu voi ezita să caut în timpul apropiat și alte opere ale sale: ”Mitologii subiective”, ”Autoportret într-o oglindă spartă”, ”Deșertul pentru totdeauna”, ”Un muzeu în labirint”, ”Scrisori imaginare”, despre care autorul pomenește de mai multe ori în ”Calomnii mitologice”.

Anunțuri

2 gânduri despre „Întoarcere la mitologie sau… ascultând ”Fărâme din conferințe nerostite”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s