Pentru tine plîng nourii negrii
Şi marea cea albastră, zbuciumată.
Pentru tine joacă ploaia pe cîmpii,
Şi lumina cântă pentru tine, tată!
Spuse de tine- basmele par vii!
Iar lumea ’ntreagă pare fermecată.
Cînd soarele-ţi zîmbeşte cu iubire,
Tu nu uita: e pentru tine, tată!
Îmi eşti şi mentor: dascăl şi amic,
M-ai învăţat ce-i rău şi ce e bine,
Deaceea tată astăzi eu îţi zic:
O viaţă am, şi toată-i pentru tine!
Mariana Răileanu
Pingback: 1 an de Jurnal | Jurnal de Cafenea
M-ai facut sa plang…..versurile tale mi-au atins sufletul ce-mi plange dupa tata..:-(