Gînduri albastre

661150-bigthumbnail

Gânduri albastre îmi zuruie-n minte
Exist? Sau sunt doar o umbră…
Pășesc exaltată de doruri, cuvinte,
De toamna din sufletu-mi; rece și sumbră.

Mă bântuie gânduri ce vreau să le-ascund.
Sub greutatea lor se pot trezi adevăruri
Pe care nu știu dacă pot să le-nfrunt,
Trăind mediocru, și rece sub ceruri.

Mă bântuie gînduri albastre, bizare,
Clipesc în abisuri ce se-nalță ca gândul,
Ascund adevăruri; adevăruri amare
Care pot răscoli într-o clipă Pămîntul.

Simt cum în mine năprasnic s-ascunde
Secretul trăirii de veacuri vânat
Cum prin vene, sub piele forțat îmi pătrunde
Ca vântul de toamă fioros și turbat.

Mă ațâță să lupt, să golesc ascunzișuri
Strivite de suflete false și reci;
Căci lumea se află-ntre două tăișuri
Și făr să-ți dai seama, te fac să alegi.

Gînduri albastre nu mă lasă în pace,
Și când teama grea în final m-a cuprins
Când strigătul rece, nu mai vrea, nu mai zace,
În friguri și suspine mă trezesc din vis.

30.11.12

(Publicată în ,,Literatura şi Arta”)

Mariana Răileanu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s